Page 44 - morisena13_19

MORISENA, anul IV, nr. 1 (13)/2019

Consecvent cu vocaţia sa muzicală, şi-a definitivat o ascensiune remarcabilă în domeniul componisticii,
ulterior studiile la Conservatorul de Muzică şi Artă Dramatică afirmându-se, pe plan naţional, ca unul din creatorii de
din Bucureşti. A locuit pentru o scurtă perioadă de timp în perspectivă ai generaţiei sale. Într-un memoriu adresat,
Capitală, unde a predat muzica la Liceul „Sfântul Sava”, la Braşov, secretarului Societăţii pentru Fond de Teatru
fiind, în acelaşi timp, angajat ca funcţionar la Ministerul de Român (expediat din Ticvaniu Mic în 5 octombrie
Finanţe. După un alt stagiu petrecut la Tighina, a revenit 1910), compozitorul solicita admiterea „spre cenzurare”
în apropierea locurilor natale, stabilindu-se la Arad, unde a compoziţiilor trimise (5 caiete cu compoziţii muzicale
a devenit titularul catedrei de muzică la Liceul „Moise pentru cor de copii, coruri bărbăteşti şi mixte şi o baladă
Nicoară”, până la pensionare, între anii şcolari 1925-1926 şi pentru cor mixt cu acompaniament de pian) şi votarea
1938-1939, instruind corul şi orchestra venerabilei instituţii. sumei de 600 de coroane pentru tipărirea lor. În cazul în
Unul dintre foştii săi elevi, prof. Sever Ageu (care i-a succedat care cererea sa nu ar fi întrunit votul comitetului Societăţii,
la catedra de muzică), evocă cu emoţie şi nostalgie portretul Aurel Popovici sugera acordarea unui premiu din Fondul
fizic, moral şi profesional al muzicianului: „Aurel Popovici- „Dr. Ioan Mihu”, destinat de fondator, cu prilejul adunării
Racoviţă era de statură mijlocie, cu faţa rotundă, părul negru, generale a Societăţii care avusese loc la Alba Iulia în 1909,
ochii vioi, negri, voce puternică […]. Era simpatic, te apropiai premierii pieselor teatrale şi compoziţiilor muzicale . A
7
uşor de el şi te simţeai dispus sub bagheta lui, chiar atunci participat la concursul de creaţie Fondul „Dr. Ioan Mihu”,
când făcea observaţii mai aspre. Dar, mai ales, avea multă sub auspiciile Societăţii pentru Fond de Teatru Român,
putere de muncă şi devotament fără margini faţă de cântecul în 1911 , şi la Concursul „Cazotti”, în 1913, sub aceleaşi
8
popular românesc, căruia i-a fost credincios întreaga viaţă auspicii, unde a prezentat o creaţie corală, Moartea lui
[…]. Compoziţia îl preocupa febril în timpul rămas liber de la Mihai şi mama lui .
9
catedră. Când s-a copt melodia sau corul, le scria unde se afla, Dar punctul culminant al activităţii sale
în recreaţia dintre ore sau la masa de lucru […]. Ca dirijor de componistice din acea etapă l-a constituit obţinerea unei
cor, A. Popovici-Racoviţă avea simţul proporţiilor de glasuri, menţiuni, cu lucrările Ahasverus (o transpunere muzicală
avea urechea fină la intonaţii, stăpânea ritmul cântecului, a mitului evreului veşnic rătăcitor), pentru orgă, voce
conducea mulţimea cântăreţilor cu multă bărbăţie. Îţi părea (nu cunoaştem cărei voci îi era adresată partitura),
că în ochi şi în fiecare mână avea scrisă partitura. Ca orice violoncel, cor şi timbale (instrument de percuţie de
dirijor bun, era duşman al partiţiei scrise, care nu lăsa pe origine sud-americană), şi Umbra lui Mihai şi mama
corist să ridice capul de pe foaie şi să se concentreze la dirijor. lui, pentru cor cu acompaniament de armoniu (probabil
Puterea lui de stăpânire şi concentrarea cântăreţilor împlineau o reluare a piesei prezentate la concursul anterior, cu o
totul, şi corul ieşea ritmat şi dus după voia lui. Căuta să inspire mică modificare a titlului), la prima ediţie a Premiului
elevilor corişti dragostea de cântec şi le cerea purtare bună. Naţional de Compoziţie „George Enescu” (organizat la
Cine avea aceste calităţi rămânea în corul liceului, făcând şi Casa Şcoalelor din capitala Regatului Român în 15/28
educaţie muzicală” (Monografia Liceului „Moise Nicoară” şi 16/29 octombrie 1913), iniţiat şi prezidat de George
1971, 73, 211; Evocări 1971, 271-272). Enescu, cel care elaborase şi regulamentul, premiile
Şi-a găsit veşnica odihnă în oraşul de pe malurile
Mureşului, la 1 februarie 1942 (astăzi uitat de arădeni), fără 7 v. Catrina 2002. În acelaşi an, Aurel Popovici a participat
ca preţioasa sa moştenire componistică să fie inventariată, la manifestările ASTREI, susţinând o conferinţă în prezenţa a
sistematizată, analizată, reeditată şi valorificată. 600 de auditori (Înfrăţirea şi despre virtuţile strămoşeşti), la
Ticvaniu Mare, localitate aparţinând de despărţământul Oraviţa
Laureat la prima ediţie a Premiului Naţional de (v. „Transilvania”, Braşov, XLI, nr. 4 jubiliar, iulie-august 1911,
Compoziţie „George Enescu” p. 550). Informaţii despre personalitatea lui Ioan Mihu şi crearea
fondului omonim, în „Luceafărul”, Sibiu, VII, 18, 1908, 443 (Dr.
Ioan Mihu); „Luceafărul”, Sibiu, IX, 15-16, 1910, 395 (Fondul
Ca preot-paroh la biserica greco-catolică din ziariştilor români din Ungaria); „Gând Românesc”, Cluj, VII,
Ticvaniu Mic şi paroh-administrator protopopesc la 7-9, 1939, 394-397 (Evocarea unui precursor: Dr. Ioan Mihu,
Oraviţa, cu puţin timp înaintea debutului său didactic la articol semnat de Aurel Decei).
Seminarul Teologic din Lugoj, Aurel C. Popovici a avut 8 v. G. Dima, Concursul nostru muzical din 1911, în
„Revista teatrală” (Braşov, I, 2, 1913, 117). La concurs au mai
bancă din Budapesta (în legătură cu o obligaţiune), care i-ar fi participat Dariu Pop, Vasile Selişteanu, Iust Cl. Iuga, Tiberiu
putut afecta imaginea publică şi determina părăsirea activităţii Brediceanu, Leonida Domide şi Ion Borgovan, ultimii trei fiind
pastorale, ne sunt transmise de Nicolae Brânzeu în memoriile premiaţi; cf. Catrina 2008, 255.
sale (Brânzeu 2008, 211-212), neoferindu-ni-se însă nicio 9 v. G. Dima, Dare de seamă asupra compoziţiilor
dovadă a vreunei sancţiuni care să ducă la o eventuală excludere muzicale intrate la Concursul „Cazotti”, în „Revista teatrală”,
din rândul cinului preoţesc. Braşov, I, 3, 1913, 158.

Pag. 42