Page 45 - morisena13_19

Revistă de cultură istorică

fiind decernate de însuşi marele maestru . Într-o cronică o imensă bucurie, că nu mă înşelasem atunci când îmi
10
publicată sub semnătura lui Rodolphe Uhry (Le concours spuneam că ţara noastră trebuie să fie pentru muzică o
Georges Enesco, în „L’Indépendance Roumaine”, mină preţioasă şi neexplorată”. Anunțuri care invitau
Bucureşti, 36, nr. 11.613, 18/31 octombrie 1913, p. 2, la concurenţii să trimită manuscrisele la administraţia
rubrica Chronique musicale) erau transcrise aprecierile Casei Şcoalelor din Bucureşti, până în 12/25 octombrie
lui George Enescu, care îşi exprima satisfacţia pentru 1913 inclusiv, au fost publicate în „Unirea”, Blaj,
promiţătoarele perspective ale tinerilor reprezentanţi XXIII, 102, 1913, 5 (Concursul pentru compoziție
ai şcolii naţionale de compoziţie: „Toţi aceşti tineri muzicală premiul „George Enescu”), și „Luceafărul”,
compozitori sunt adevărate naturi şi am constatat, cu Sibiu, XII, 18-19, 1913, 600 (Premiul „G. Enescu”) ,
11
10 La concurs au participat 17 candidaţi, care au prezentat periodic care a prezentat cititorilor, în nr. 24/1913,
30 de compoziţii. Juriul, prezidat de George Enescu, era alcătuit p. 811-812 (Trei instituţiuni de artă: Concursul de
din Dimitrie Dinicu, Alfonso Castaldi, Mihail Mărgăritescu, D. Compoziţie Muzicală „George Enescu”, Orchestra
G. Kiriac, Ernesto Narice, Constantin Dimitrescu şi Theodor Ministerului de Instrucţiune şi Societatea „Carmen”,
Fuchs. Premiul I a fost obţinut de Dimitrie Cuclin (Scherzo pentru articol semnat cu iniţialele I.B.), şi rezultatul
orchestră), student la Schola Cantorum din Paris, la clasa de concursului, subliniind succesul muzicienilor ardeleni:
compoziţie a lui Vincent d’Indy, şi Ion Nonna Otescu (Narcisse, „S-au relevat compozitorii ardeleni dnii protopop
poem simfonic pentru orchestră), premiul al II-lea i-a revenit Aurel Popovici din Oraviţa (Umbra lui Mihai şi mama
lui Alfred Alessandrescu (Didona, uvertură pentru orchestră), lui şi o melodramă instrumentală) , A. Bena (Furtună
12
alte menţiuni fiind atribuite lui Ioan C. Bohociu (Baladă pentru
soli, cor şi orchestră), George Fotino (Rapsodia Română pentru 11 În cuprinsul anunțurilor erau precizate şi câteva
pian şi orchestră), Augustin Bena (Furtună pe mare, baladă condiţii ale regulamentului concursului: concurenţii trebuiau
pentru cor şi orchestră) şi Ion Borgovan (Aprilie, pastel simfonic) să fie români, iar lucrările prezentate să aibă forme ample (erau
(Voicana 1964, 335; cf. Voicana 1971, 403, şi „Luceafărul”, preferate opusurile simfonice, cele destinate muzicii de cameră,
Sibiu, XII, 24, 1913, 811-812). Proiectul fondării unui premiu oratoriile şi cantatele), miniaturile şi genul liric fiind excluse. Se
naţional de compoziţie fusese pregătit cu un an în urmă, în 1912, solicita, totodată, ca, în limita posibilităţilor, candidaţii să trimită
prin organizarea unui turneu concertistic în mai multe oraşe din şi reducţii pianistice. Câteva din prevederile regulamentului
Regat, în scopul strângerii fondurilor necesare, precedat de un fuseseră formulate de Enescu şi într-un interviu publicat, sub
intempestiv concert la Lugoj, în 3 martie, la invitaţia muzicianului semnătura lui Ioan Borgovan, în „Luceafărul” (Sibiu, XI, 15,
local Iosif Willer (v. Stan 2017): Craiova (4 martie), Bucureşti (5 1912, 287-288: La Gheorghe Enescu): „Vor fi admişi să concureze
şi 11 martie), Ploieşti (6 martie), Brăila (15 martie), Galaţi (16 numai tineri români cu lucrări de muzică românească, lucrări
martie), Iaşi (18 martie) şi Botoşani (19 martie). După episodul cu extensiune mare, instrumentate pentru orchestră, muzică de
concertistic bucureştean din 21 februarie/5 martie 1912, petrecut cameră şi chiar pentru piano singur”. Potenţialilor candidaţi li se
pe scena Ateneului Român, presa ardeleană a subliniat demersul comunica şi cuantumul în lei al fondului concursului, în valoare
artistului: „Maestrul s-a produs, marţi, 21 februarie [5 martie de 26.000 de lei, pus la dispoziţie de George Enescu, sumă
stil nou], în sala Ateneului. Venitul concertului, adunat cu acela rezultată din onorariile obţinute cu prilejul concertelor susţinute
pe care-l va obţine din alte concerte ce le va da prin ţară, sunt în ţară, care urma să fie augmentată, anual, cu câte 1.000 de lei
destinate pentru instituirea unui premiu naţional de compoziţie” din fondul Ministerului Instrucţiunii Publice.
(„Luceafărul”, Sibiu, XI, 10, 1912, 207: Concertul Gheorghe 12 Anunţuri similare au fost publicate în periodicele
Enescu, cronică semnată de I.[oan] B.[orgovan]). Informaţii bucureştene „Sănătatea”, din 19 octombrie 1913 (Premiul
detaliate despre iniţiativa şi evoluţia proiectului lui George „George Enescu”), şi „Universul”, XXXI, nr. 289 din 20
Enescu privind fondarea premiului naţional de compoziţie, în octombrie 1913. În „Sănătatea” şi „Luceafărul” erau prezentaţi
Voicana 1971, 386-404, şi în interviurile acordate în 1912 presei câştigătorii menţiunilor onorifice (I. Bohociu şi Gh. Fotino),
româneşti, preluate în Manolache 2005, 69-83. în final fiind enumeraţi compozitorii „relevaţi” de comisie: I.
Un act care atestă fondarea prestigiosului premiu Borgovan, Aurel Popovici şi A. Bena, de unde, ulterior, au luat
este textul unei epistole trimise de A. H. Cohen, directorul naştere unele confuzii, perpetuate de-a lungul timpului. În ceea
Teatrului Modern din Bucureşti, în 6 decembrie 1911, lui ce mă priveşte, am preluat aprecierea formulată în Voicana 1971,
Mihail Sadoveanu, directorul Teatrului Naţional din Iaşi, în care 403, în care atât compozitorii distinşi cu menţiuni onorifice, cât
acesta este rugat să pună la dispoziţia lui George Enescu sala şi cei „relevaţi” sunt consideraţi ca fiind menţionaţi. În unele
instituţiei, în vederea unor preconizate două concerte, în 3 şi surse bibliografice consultate, publicate în anii „obsedantului
5 (6) martie 1912, „pentru formarea unui fond din care să se deceniu” (v. „Muzica”, Bucureşti, V, 5, mai 1955, 57-58: Laureaţi
acorde premii celor mai distinşi compozitori români” (document ai Premiului Naţional de Compoziţie „George Enescu”),
aflat în custodia Arhivelor Statului din Iaşi, dosar nr. 269, fila numele a doi compozitori „relevaţi”, I. Borgovan şi A. Bena,
59, prezentat în cadrul expoziţiei aniversare George Enescu şi sunt precizate la rubrica menţiuni, cel al lui Aurel Popovici
Societatea Compozitorilor Români, vernisată în 14 septembrie nefiind amintit, autorii urmând, foarte probabil, directivele
2010 la Muzeul Naţional „George Enescu” din Capitală, proiect epocii, compozitorul bănăţean fiind, la data obţinerii menţiunii,
realizat de Viorel Cosma şi Cristina Andrei). protopop, reprezentantul unui cult interzis de regimul comunist

Pag. 43