Page 75 - morisena13_19
        P. 75
     Revistă de cultură istorică
              Încă  de  pe  vremea  întemeierii  primelor  nuclee   Înfăţişând societatea românească din partea de vest
        de formaţiuni statale, de o parte şi de alta a râului, s-au  a ţării, în primii ani ai sec. al XI-lea, Legenda Sfântului
        ridicat  cetăţi  (fortăreţe)  de  apărare  care,  cu  timpul,  au  Gerard”   pomeneşte  de  ducatul  lui  Ahtum,  urmaş  al
                                                                     46
        fost  consolidate  sau  ridicate  altele  cam  tot  pe  aceleaşi  familiei domnitoare a lui Glad, care, la sfârşitul sec. al X-lea
        aliniamente.  Ridicarea  unor  asemenea  fortăreţe  a  fost  şi începutul sec. al XI-lea, reuşea să supună autorităţii sale
        necesară  având  în  vedere  încercările  tot  mai  dese  ale  un vast teritoriu în care era încorporată şi valea Mureşului.
        ungurilor  de  a  pune  stăpânire  pe  acest  teritoriu  care  va  Tot  de  aici  aflăm  despre  hotărârea  ducelui Ahtum  de  a
        rămâne de acum înainte mereu în atenţia regilor unguri.   continua vămuirea transporturilor de sare, adusă cu plutele
        Astfel, în anul 934 o armată de călăreţi unguri în fruntea  pe  Mureş,  din  ocnele  Transilvaniei  (de  exemplu  salina
        cărora s-au aflat cei trei căpitani, Zuard, Cadusa şi Boyta ,  Uioara) . Vămuirea plutelor transportatoare de sare şi a
                                                         41
                                                                    47
        pornesc împotriva lui Glad. După unii istorici atacul nu era  altor  materiale  pe  Mureş  aduc  mari  beneficii  aşezărilor
        îndreptat  chiar împotriva voievodului român, ci împotriva  aflate pe cele două maluri, mai ales că la Bodrogul Vechi
        Bulgariei şi a Imperiului Bizantin. În drumul lor grupul de  se afla un mic port de descărcare a sării pentru mănăstirea
        călăreţi dau de armata lui Glad, care obţine o primă  mare  Hodoş Bodrog, cât şi pentru localităţile apropiate acesteia .
                                                                                                               48
        victorie împotriva  ungurilor. Şi împotriva lui Menumorut  Ancorarea  plutelor  în  perimetrul  Mureşului,  zona Arad-
        s-a  îndreptat  furia  ungurilor.  Astfel,  au  fost  trimise,  cu  Pecica, era mult uşurată de cursul meandrat al apei, dat
        oaste  de  către  ducele Arpad,  două  căpetenii  războinice,  fiind curbele mari prin care curgea râul.
        Usubuu şi Velec. Prinzând de veste, prin iscoadele sale,   Transportul  sării  a  devenit  o  importantă  ramură
        Menumorut  părăseşte  cetatea  Bihor,  ungurii  punând  de  activitate  economică.  Aici  trebuie  să  ne  gândim  la
        stăpânire pe fortăreaţă unde au aflat acolo multă bogăţie   utilizarea plutelor şi a bărcilor, sunt amintite chiar nave
        de-a soldaţilor lor . Menumorut se obligă a ceda teritoriul   de tonaj mai mic, care serveau la transportul mărfurilor.
                        42
        şi în acelaşi timp promite pe fiica sa de soţie lui Zulta,   În  acest  context,  locuitorii  satului  Bodrogul  Vechi  erau
        fiul ducelui Arpad . Rezistenţa voivodatelor româneşti a   angrenaţi la încărcatul şi descărcatul sării, la transportul
                         43
        fost foarte eficientă, soldându-se cu încheierea unei păci   acesteia  către  anumiţi  beneficiari,  la  paza  şi  îngrijirea
        onorabile,  care  a  asigurat  existenţa  formaţiunilor  statale   locului de depozitare a sării.
        româneşti.  Informaţiile  lui  Anonymus,  luptele  din  zona   Traficul  de  sare  pe  Mureş  era  bine  organizat  şi
        Mureşului, completate cu materialul arheologic, dovedesc   de  care  ducele  Ahtum  era  mereu  interesat.  Legenda
        o locuire continuă pe aceste meleaguri cu toate greutăţile   Sfântului Gerard dă informaţii despre porturile existente
        ridicate de vitregiile vremii.                        pe Mureş, stăpânite de Ahtum, care de fapt erau locuri
              Sfârşitul  secolului  al  X-lea  şi  începutul  secolului   pentru  odihnă,  desfacerea  parţială  a  produselor  şi
                                                                          49
        al  XI-lea  au  dus  la  o  vădită  prosperitate  economică,   vămuirea  lor .  Comerţul  cu  sare  şi  alte  produse  pe
        permiţând  consolidarea  internă  a  voievodatelor,  la   Mureş a luat o amploare destul de mare din moment ce
        scăderea puterii triburilor maghiare, măcinate de  luptele   acesta a devenit problema centrală a confruntării dintre
                                                                                           50
        interne  şi  coroborate  cu  înfrângerile  suferite  în  apus  şi   regele Ungariei şi ducele Ahtum . Regele Ungariei cerea
        răsărit. După incursiunile din Transilvania din sec. X, au   trecere liberă pe Mureş pentru navele sale încărcate cu
        urmat, în secolul al XI-lea, luptele de cucerire a ducatelor   sare şi fără alte obligaţii.
        româneşti din aceste ţinuturi. În acest cadru politic ajunge      Conflictul armat dintre Ahtum şi regele Ungariei
        în fruntea  statului Ahtum, descendent din familia lui Glad,   Ştefan I a fost provocat în primul rând pentru vama pe sare
        care  avea  asigurată  domnia  ereditară .  Acum  încep  să   încasată de ducele român şi atât de râvnită de regele ungur.
                                          44
        apară şi documentele scrise legate de perioada de preluare   46 Legenda Sfântului Gerard (Legenda Sancti Gerardi)
        a statului de către Ahtum. Aşa ne putem baza pe „Cronica   este cunoscută  în două versiuni:  mare şi mică, cu patru variante:
        lui Anonymus” şi pe „Legenda Sfântului Gerard” .      Codex  Sagredo,  Veneţia,  1597,  Codex  patavinus,  Biblioteca
                                                    45
                                                              universitară Padova, Codex  vindobonensis, Budapesta, 1939 şi
              41  Alexandru  Madgearu,  Contribuţii  privind  datarea  textul publicat de Simone Siculus la Roma, 1519.
        conflictului dintre ducele Ahtum şi regele Ştefan I al Ungariei, în   47  N.  Bănescu,  L`ancienne  etat  bulgare  et  les  pays
        Banatica, 12, Reşiţa, 1993, pag. 5-12 şi urm.         roumains, Bucureşti, 1974 pag. 45-47.
              42  Gesta  Hungarorum  –  Cronica  Notarului  anonim  al   48  Petre  Ugliş  –  Delapecica,  Scurtă  monografie  a
        regelui Bela. Faptele ungurilor, Sibiu, 1899, pag. 83.  sătuleţului milenar Bodrogul Vechi, 1969, manuscris, pag. 33.
              43 Idem, pag. 83 şi urm.                             49 Eugen Gluk, Contribuţii cu privire la istoria părţilor
              44 Gesta Hungarorum. pag. 83 „ex cerius atiam progenial  arădene în epoca ducatului lui Ahtum, în Ziridava, VI, 1976,
        lunga tempora descenderat Ohtum, quem Sunad interfecit”.  pag. 99.
              45 Gluk Eugen, Unele informaţii provenite din cronicile   50  Alexandru  Magearu,  Contribuţii  privind  datarea
        medievale referitoare la zona Aradului, sec. VIII-X, în Ziridava,  conflictului dintre ducele bănăţean Ahtum şi regele Ştefan I al
        VI, Arad, 1976, pag. 73-109.                          Ungariei, în Banatica, 12, Reşiţa, 1992, pag. 5 şi urm.
                                                                                                         Pag. 73
     	
