Page 48 - Morisena14_19
P. 48

MORISENA, anul IV, nr. 2 (14)/2019



        de Sud  (în  limba  maghiară).  Am  notat  aceste  titluri  de  cam  pe  la  1010 ,  voind  a  se  scutura  de  suveranitatea
                                                                             18
        lucrări şi pentru a releva care era orizontul documentar şi  regelui  Ungariei  şi  a  se  pune  sub  scutul  împăratului
        bibliografic al unui intelectual timişorean, prin deceniul III  bizantin, a fost bătut de Cianad, un beliduce al lui Ştefan,
        al secolului XX, referitor la istoria Banatului în general, şi  primul  rege  al  Ungariei;  iar  Bănatul  a  fost  alăturat  la
        la cea a Timişoarei, în special.                      Ungaria; poporul român a rămas mai departe în Bănat cu
              Potrivit  informaţiilor  din  izvoarele  istorice  organizaţia sa în mici districte după vechiul lor drept – cu
        menţionate, Ungurianu se referă la populaţiile migratoare  jus consuetudinarium valachium – cu care districte s-au
        care  au  trecut  prin  Banat,  apoi  la  venirea  ungurilor  în  născut aşa-numite chinezate româneşti” .
                                                                                                 19
        Panonia şi la contactul acestora cu ducatul lui Glad . El   Autorul continuă, combătând tezele tendenţioase ale
                                                       14
        precizează că „la anul 896, când au venit ungurii de către  istoriografiei străine care susţineau că, la venirea ungurilor,
        râul  Don  peste  Galiţia,  poporul  român  locuia  în  întreg  Banatul n-a fost locuit de români: „Deci nu e adevărat şi e
        Banatul sub ducele lui Glad, cu reşedinţa în Zambara ; la  lipsită de orice bază reală afirmarea unor istorici germani
                                                       15
        venirea ungurilor, Glad face pact cu beliducii (comandanți  şi  unguri  din  timpuri  mai  noi  –  scrie  Ungurianu  –  cum
        militari – n.n. T.C.) unguri Kund (sic) şi Kadosa , trimişi  că poporul român din Ardeal, Bănat şi fosta Ungarie s-ar
                                                   16
        de  Arpad,  ducele  ungurilor,  ca  să  cucerească  Banatul;  fi strecurat în secolul al XIII-lea şi al XIV-lea ca păstori
        în  sensul  acestui  pact,  Glad  recunoaşte  suveranitatea  de vite din Balcani şi că n-ar fi popor indigen din Dacia
        voievodului ungurilor, rămase cu poporul român în posesia  Traiană” .  El  aduce  drept  argument  faptul  că  Priscus
                                                                     20
        Banatului şi această stare durează peste una sută de ani,  Panites, ambasador al Constantinopolului, în anul 448, la
        până când un descendent al lui Glad cu numele Aiton ,  curtea lui Attila , „aşezată între Seghedin şi Kunfegyhaza,
                                                                           21
                                                         17
        studiat la Institutul de teologie catolică din Timișoara) care a  hotarele sale și o parte din sudul Crișanei]), având ca reședință
        trăit  între  1843-1925  (a  decedat  la  Timișoara).  De  asemenea,  cetatea Morisena sau Maresiana. Prin anul 1030, profitând de
        el a fost doctor în teologie, arheolog, istoric literar și de artă,  faptul  că  protectorul  lui Ahtum,  împăratul  bizantin,  Romanos
        profesor de limba maghiară și director de școală elementară la  al  III-lea  Argyros  (1028-1034  [Istoria lumii  în date,  Editura
        Kikinda  (oraș  în  provincia  Voivodina  din  nord-estul  Serbiei),  Enciclopedică Română, București, 1972, p. 554]), era ocupat cu
        profesor de filozofie și de limba latină, precum și director de  războaiele din Asia Mică, Ștefan I, regele Ungariei (supranumit
        liceu  la  Timișoara.  Drept  răsplată  pentru  intensa  și  valoroasa  „cel  Sfânt”  [deoarece  a  fost  canonizat  în  1083  ca  sfânt
        lui activitate a fost ales ca membru al Academiei de Științe a  al Bisericii Catolice, iar în anul 2000  și de Biserica Ortodoxă a
        Ungariei (hu.wikipedia.org/wiki/Szentklá-ray_Jenő).   Constantinopolelui], acesta a fost principe [din 997], apoi [din
              14  Voievod  (duce)  român  care  a  condus  o  puternică  anul 1000] rege al ungurilor, el domnind până în 1038 și fiind,
        formațiune prestatală medievală românească timpurie, localizată  practic, primul suveran creștin al maghiarilor [Ibidem, p. 564;
        pe teritoriul Banatului istoric (spațiul cuprins între Tisa, Mureș,  ro.wikipedia.org/wiki/Ștefan_I_al_Un-gariei])  îi  poruncește
        Dunăre și Carpați). Glad a domnit între 927-955, reședința sa  lui Chanadinus (un bănățean ce fusese un însemnat comandant
        principală fiind cetatea Morisena sau Maresiana (astăzi comuna  militar din armata lui Ahtum) să preia puterea în voievodatul
        Cenad din județul Timiș), de pe malul Mureșului (ro.wikipedia.  bănățean. Inițial, Ahtum câștigă o primă bătălie ce s-a derulat
        org/wiki/Glad).                                       lângă  Beba  Veche  de  astăzi  (localitate  aflată  în  prezent  pe
              15 Aşezare încă neidentificată, cu certitudine; o seamă de  teritoriul județului Timiș), dar va muri în cele din urmă în timpul
        istorici susţin că aceasta a existat pe vatra Timişoarei. În nici un  unei sângeroase confruntări armate desfășurate la Tomnatic (jud.
        caz Zambara nu a fost reşedinţa ducatului lui Glad, cum scrie  Timiș), pe care adversarii săi o vor câștiga după ce vor suferi grele
        Ungurianu.  Referitor  la  acest  aspect  reputatul  istoric  clujan,  pierderi. Sub pretextul de a pune capăt unui război civil izbucnit
        Ioan-Aurel Pop afirmă că: „Nu credem să fi existat neapărat o  între pretendenții la conducerea Ducatului „Morisenei” (așa cum
        singură cetate de reşedinţă a ducelui, dar dacă totuşi a existat  era denumit, în jurul anului 1000, teritoriul de la râul Criș până
        o asemenea fortificaţie principală, considerăm că ea se află în  la hotarul Transilvaniei și până la Vidin [oraș aflat pe malul sudic
        sudul sau sud-estul zonei (Keve, Urscia), unde pare să fi fost  al Dunării, în nord-vestul Bulgariei] și Cetatea Severinului [aflată
        nucleul  de  rezistenţă  al  ducatului”  (Ioan-Aurel  Pop,  Românii  pe  malul nordic al Dunării, astăzi numindu-se Drobeta-Turnu
        şi  maghiarii  în  secolele  IX-XIV.  Geneza  statului  medieval  în  Severin și fiind municipiu de reședință al județului Mehedinți
        Transilvania, Ediţia a II-a, revăzută şi adăugită, Editura Tribuna,  din sud-vestul României]), regele maghiar va ocupa Banatul (ro.
        Cluj-Napoca, 2003, p. 156).                           wikipedia.org/wiki/Ahtum).
              16 Este vorba despre Cadusa, care împreună cu fratele   18  Ioan-Aurel  Pop,  în  op. cit.,  p.  168,  consideră  că
        său  Zuardu  şi  cu  Boyta  erau  capii  armatei  marelui  principe  înfrângerea lui Ahtum a fost „probabil în 1028”.
        maghiar Arpad.                                             19 Emanuil Ungurianu, op. cit., p. 5-6.
              17    Voievod  (duce)  român  care  a  condus,  între  1000-  20 Ibidem, p. 5.
        1030,  o  puternică  formațiune  statală  românească  medievală   21  Cel  mai  de  seamă  conducător  al  hunilor  (populație
        timpurie, localizată pe teritoriul Banatului istoric (spațiul cuprins  nomadă de origine turcică sau mongolică, care a avut ca zonă
        între Tisa, Mureș, Dunăre și Carpați [acum, însă, voievodatul  primară  de  locuire  China  sau  teritoriile  nordice  vecine  ale
        bănățean întinzându-se și la nord de Mureș, el cuprinzând între  acesteia și care, migrând în secolul IV d. Hr. în Europa, se va


        Pag. 46
   43   44   45   46   47   48   49   50   51   52   53