Page 51 - Morisena14_19

Revistă de cultură istorică

ale lui Pavel Chinezu . În privinţa acestuia din urmă, Evului Mediu al Timişoarei nu se găsesc în modesta
34
Ungurianu precizează că regele Ungariei, Matia Corvin, lucrare a lui Emanuil Ungurianu.
a numit, „la anul 1475, comite al întregului Banat şi
prefect (guvernator – n.n. T.C.) oraşului Timişoara pe Date biobibliografice. Emanuil Ungurianu a fost
un boier (nobil – n.n. T.C.) român cu numele Paulus un cunoscut avocat și filantrop român din Banat. El s-a
de Kenyes; scrierile româneşti îl numesc Paul Kinezu, născut la 21 decembrie 1845, în Satchinez, judeţul Timiş.
ungurii Kinézsi, Pál Paulus de Kenyes, corect româneşte A absolvit cursurile liceale la Timişoara, în anul 1868, şi
tradus Paul Chinezeanu; în districtul Timişului, plasa cele superioare – dreptul – la Budapesta, în 1872. Cu
35
Vinga este un sat numit Satchinez, acest sat obvine pe începere din anul 1874, Emanuil Ungurianu a practicat
o cartă (hartă – n.n.T.C.) geografică din anul 1460 cu avocatura în Timişoara (până în 1910). În paralel, în
numele de Kenéz, verosimil că predicatul (sic) şi numele perioada 1885-1896, a fost și director al Băncii „Timişana”
Paul Chinezu derivă de la acest sat” . Alte aspecte ale din Timişoara. Tot în metropola Banatului, în perioada
36
de epocă el apărând ca „unico Christi fortissimo athlete Iohanne 1885-1897, a condus asociația politico-culturală „Alumneul
Vayvoda”, adică „Ioan Voievod, unicul și cel mai puternic atlet Românesc”, al cărei scop principal era finanțarea studiilor
al lui Hristos” [Ioan Lupaș, Voievodatul Transilvan, în „Dacia”, unor tineri români talentați, dar lipsiți de mijloace. Emanuil
nr. 8, București, 1 mai 1942, p. 3]) și „salvator Christianitatis” Ungurianu considera că la emanciparea românilor bănățeni
(adică „salvatorul Creștinătății” [Eudoxiu de Hurmuzaki, op. cultura juca un rol foarte important, iar aceasta nu se putea
cit., 61]). Iancu de Hunedoara a fost tatăl regelui maghiar Matia
I Corvin, care a domnit din 24 ianuarie 1458 până după 6 aprilie face fără bani. Ca urmare, a sponsorizat biserica și școala.
1490 și este considerat a fi unul dintre cei mai mari suverani ai Înainte de 1918, el a militat pentru păstrarea autonomiei
statului maghiar (poate chiar cel mai mare), în vremea lui acesta școlilor confesionale românești și a Bisericii Ortodoxe
cunoscând maxima sa expasiune teritorială (Tiberiu Ciobanu, Române, iar ulterior a activat pentru consolidarea acestora
op. cit., p. 192-193). În același scop a luat parte la înființarea funda-
34 Pavel Chinezu a fost un mare om politic și conducător țiilor „Trandafil Mocioni” și „Antoniu Mocioni” și a
de oşti de origine română (născut probabil în Banat, într-o întemeiat fundațiile „Mitra Ungurianu” (în
familie ce aparţinea păturii inferioare a societăţii), care a trăit 1892) și „Emanuil Ungurianu”. A fost membru fondator al
între cca. 1432 şi 24 noiembrie 1494 și a slujit regalitatea unor societăţi culturale româneşti (cum ar fi: Societatea
maghiară, luptând îndeosebi împotriva turcilor otomani pe care literară „Petru Maior”; Asociația pentru cultura poporului
i-a înfrânt în mai multe confruntări memorabile derulate între
anii 1478-1494, interval de timp în care a deținut înaltele funcții român din Arad, Reuniunea învățătorilor români din
de ban al Severinului, comite de Timiș (el guvernând, practic, Banat aparținătoare Diecezei Aradului, Reuniunea fe-
în acești 16 ani întregul Banat) și căpitan general (comandant meilor române din Sibiu, Arad, respectiv Timi-
suprem) al oștilor din sudul Regatului Ungariei, calitate în care șoara, Societatea pentru sprijinirea teatrului român din
nu a „cunoscut niciodată înfrângerea” (Ioan Hațegan, Pavel Ungaria și Ardeal, precum și membru al Casinei Militare
Chinezu, Editura Helicon, Timișoara, 1994, p. 17). De asemenea, Timișoara, al Societății Istorice și Arheologice Timișoara,
Pavel Chinezu mai este celebru și pentru forța extraordinară cu al Societății literare „România Jună” din Viena, al Societății
care era înzestrat de la natură (dar care a fost sporită, desigur, ziariștilor români din Ardeal și Banat, al Societății de
atât prin exerciții permanente efectuate pe timp de pace, cât gimnastică din Timișoara), director al Despărţământului
și prin participarea directă la înfruntările de pe câmpurile de Timişoara al Astrei (între 1898-1906), unul din fondatorii
luptă), precum și pentru cruzimea arătată față de invadatorii
turci capturați de oștenii săi, cruzime demnă de însuși Vlad muzeului din Sibiu al acestei instituţii (Muzeul de Istorie
Țepeș pe care dealtfel l-a cunoscut și admirat, cei doi luptând și Etnografie din Sibiu), precum şi al ziarului „Dreptatea”
la un moment dat împreună împotriva otomanilor (Tiberiu (1894-1898) și al gazetei „Dumineca” din Timişoara. A
Ciobanu, Pavel Chinezu şi măreaţa sa biruinţă de pe Câmpul publicat numeroase articole cu caracter economic, social,
Pâinii repurtată asupra turcilor otomani, Editura Eurostampa, cultural, religios, politic și sportiv, în publicații ca: „Poporul
Timişoara, 2014, p. 14-15, 25, 33, 34-36, 80-81). Român”, „Tribuna”, „Românul”, „Drapelul”, „Banatul”,
35 «Plasă» (la plural «plăși», pentru a fi clar deosebită „Luminătorul”, „Foaia Poporului Român”, „Voința Banatului”,
de unealta de pescuit, „plasă” – singular, „plase” – plural) a fost
o unitate administrativă de ordinul doi, din Regatul României, estului european, publicată în „Studii de istorie a Banatului”,
intermediară între județ, respectiv oraș și comună. Șeful XII, Timişoara, 1986, se arată că, în privinţa locului unde s-a
administrației de plasă purta numele de «pretor» (uneori era născut acesta, au rămas încă în discuţie trei sate bănăţene, și
denumit «prim-pretor» pentru a fi deosebit de adjuncții săi) și era anume: Kenez (Satchinez de azi, judeţul Timiş), Kenez de lângă
numit de prefectul județului, iar «pretura» era sediul instituției Hodoş-Lugoj şi Kenez de lângă Igriş-Nădlac. „Care anume
conduse de un pretor (ro.wikipe-dia.org/wiki/Plasă). dintre aceste localităţi a fost locul natal al lui Pavel Chinezu
36 Ibidem. În lucrarea lui Ioan Haţegan, Originea lui – scrie Ioan Haţegan – este greu de spus în stadiul actual de
Pavel Chinezu. O problemă controversată a istoriografiei sud- cercetare” (în op. cit., p. 51).

Pag. 49