Page 60 - Morisena15_19

MORISENA, anul IV, nr. 3 (15)/2019

Sfântul Ioan Cassian se stinge din viaţă în anul 435, la Aşezarea geografică a Banatului, cu legături
catedrala Sf. Victor din Marsilia, pe care a ctitorit-o, în directe între spaţiile centrale şi sud-europene, permanenţa
timpul lui Theodosie al II-lea. 20 imperiului roman până la evacuarea ordonată a lui Aurelian,
Tot în această vreme amintim un alt misionar al au constituit factorii de seamă în propagarea şi răspândirea
creştinismului în regiunea Dunării, cu puternice influenţe creştinismului. Punct de trecere spre dacii liberi, zona
asupra daco-romanilor, Sfântul Niceta, episcop al intra-carpatică, graţie unei reţele de drumuri bine pusă la
Remesianei, capitală a Daciei din sudul Dunării. În secolul punct, produsele romane, provenite din sudul Dunării, au
21
al VI-lea, Dionisie Românul (470-555) exiguus, cum se început să fie de acum însoţite atât de idei, cât şi de cultul
autocalifica, s-a manifestat ca mare cărturar şi doctrinar al creştin , sau „ provinciile dunărene au constituit culoarul
27
bisericii. De la Constanţa el a fost chemat la Roma pentru a de trecere spre arcul carpatic a elementelor creştine” .
28
realiza reforma calendarului. Prin tot ce a realizat Dionisie Asupra apariţiei certe a creştinismului pe aceste meleaguri
„Smeritul”, a căutat să dovedească căldura sufletească istoricii au stabilit, în urma descoperirilor elementelor
a conaţionalilor săi „cu credinţa ortodoxă şi întreaga creştine, perioade apropiate ca timp. Tertulian nota pe la
spiritualitate a locuitorilor de aici” . Din însemnările lui anul 206, printre neamurile creştinate, şi dacii, alături de
22
mai reţinem că se dedică întru totul vieţii duhovniceşti, sarmaţi şi sciţi.
pentru care mulţumeşte, la timpul potrivit, episcopului V. Pârvan, tratând problema răspândirii credinţei
Petru. Ajuns la Roma, primeşte înalta demnitate de abate creştine, pe baza descoperirilor la data aceea, socotea
al mănăstirii Sf. Anastasia, ca o recunoaştere a meritelor începutul creştin daco-roman în sec. II-III, odată cu
29
sale duhovniceşti, a credinţei nestrămutate, precum şi a răspândirea creştinismului în imperiul roman . „Creşti-
dotării sale intelectuale. nismul constituia în provinciile dacice încă începând de
În timp ce mari propovăduitori ai religiei la sfârşitul secolului II-lea începutul secolului III d. Chr.
creştine apucau când calea cetăţii eterne, când calea o realitate socială” D. Benea, „Creştinismul pătrunde în
30
Bizanţului, la Mehadia avem menţionată prima Dacia cam peste tot încă din veacul al III-lea ”, alt mare
episcopie creştină, „Agnai”, întemeiată de împăratul istoric al Banatului şi nu numai, C. Daicoviciu, susţine
Iustinian în anul 535, ruine care au fost multă vreme că răspândirea creştinismului în Dacia se poate dovedi
31
în atenţia cercetătorilor . arheologic abia în secolul al IV-lea .
23
În anul 787 se aminteşte de Vlăsia din Munţii După o prezentare a situaţiei începuturilor şi
Cernei din Banat, nu departe de centrul religios de pe dezvoltării creştinismului în provinciile Imperiului roman
24
Mureş, acel Ursus ca episcop al avaritenilor. Această se concluzionează că „la mijlocul secolului III d. Chr. religia
25
Vlăsie bănăţeană, cu veche tradiţie creştină încă din creştină atinsese un nivel avansat de dezvoltare” şi că
32
secolul al IV-lea, aparţinând provinciei Illyricum, era faţă „Provinciile dacice nu puteau constitui excepţii” . Astăzi
în faţă cu episcopia Moravei, unde patrona în jurul anului admitem, tot mai frecvent, ideea că pentru începuturile
879 episcopul Agaton al Moravelor. Istoria bisericească creştinismului în Dacia putem socoti intervalul cuprins
26
continuă cu alţi teologi ai vremii care s-au înscris pe linia între sfârşitul sec. al II-lea şi mijlocul secolului al III-lea,
33
răspândirii cultului creştin cu influenţe sigure şi benefice şi când în Dacia au activat comunităţi creştine .
Dacă pentru creştinismul timpuriu scrierile bise-
pentru spaţiul Banatului nostru. Până la dovezile arheologice riceşti şi dovezile arheologice sunt mai sărace şi mai
se cuvine a arăta preocupările cercetătorilor legate de neconcludente, după Edictul de la Milan acestea devin din
dscoperirile urmelor tăcute aflate în memoria pământului. ce în ce mai elocvente şi mai numeroase.

lui Nestorie. După C. I. Drăgan, op. cit. A publicat peste 80 de Asupra acestor mărturii, dovedite de arheologia
scrieri filosofico-religioase. creştină, s-au oprit în studii şi comunicări consacrate
20 Pr. prof. Dr. I. Coman, Sciţii, Ioan Cassian…, pag.
194-195. 27 Dr. D. Ţeicu, Banatul Montan în evul mediu, Ed.
21 D. M. Pippidi, „Niceta din Remesiana şi originile Banatica, Timişoara, 1988, pag. 47 şi urm.
creştinismului daco-roman”, în Contribuţii la istoria veche a 28 Dr. D. Benea, „Mărturii arheologice de la Tibiscum
României, Bucureşti, 1958, pag. 498 şi urm. din secolele III-IV”, în Tibiscum, Caransebeş, 1986, pag. 241.
22 Dr. Gh. Drăgulia, „Dionysius Exiguus”, în Noi, Tracii, 29 V. Pârvan, Contribuţii epigrafice la istoria
noiembrie, 1989, pag. 21. creştinismului daco-roman, Bucureşti, 1911, pag. 197.
23 Pr. C. I. Buracu, „Din trecutul bisericelor din Almăj”, 30 Prof. dr. D. Benea, op. cit. pag. 255.
în Foaia Diecezană, nr. 18, pag. 9, 1931. 31 C. Daicoviciu, Există sau nu comunităţi creştine în
24 N. Iorga, Istoria Românilor, II, pag. 72-73. Dacia sec. II-III e.n.
25 Gh. Enăceanu, Creştinismul în Dacia, Bucureşti, 32 N. Gudea, I. Ghiurco, op. cit. pag. 98 şi 106.
1878, pag. 17-21. 33 N. Gudea, I. Ghiurco, Din istoria creştinismului la
26 E. Norocel, op. cit. pag. 254. români, mărturii arheologice, Oradea, 1988, pag. 51.

Pag. 58