Page 65 - Morisena15_19
P. 65

Revistă de cultură istorică



              Moneda  emisă  în  vremea  lui  Isac  II  Angelos    Tot din secolul IX sunt şi descoperirea unei construcţii
        (1185-1195)  ASPRON  TRACHEA,  descoperită  într-     de  biserică  săpată  la  Ilidia   sau  biserica  de  la  Căvăran,
                                                                                      73
        unul  din  mormintele  cercetate,  are  pe  avers  chipul  Sf.  edificii care se încadrau perfect în aria dezvoltării culturale
        Fecioare,  cu  tunică  şi  maphonion  pe  tron,  ţinându-l  în  şi spirituale ale timpului. Fără îndoială că primele lăcaşuri
        braţe pe Crist nimbat, iar pe revers împăratul în picioare  de cult, construite din nuiele sau lemn, sunt greu de localizat,
        cu  stema  în  mâna  stângă  sceptru  crucifer  şi  dreapta  dat fiind materialul perisabil din care erau construite.
        anexikabia Manus Dei, în câmp sus stânga.  Mai trebuie     Ca peste tot, în perioada creştinismului de început,
                                               71
        precizată poziţia  în care este aşezat mortul, rânduiala în  creştinii  se  adunau  pe  rând  la  casele  lor,  propovăduind
        cimitir, toate aşa cum am pomenit de la moşi-strămoşi.  învăţătura  lui  Christos.  Vrem  să  amintim  aici  că  dintre
        O asemenea tradiţie nu se sălăsluieşte într-un an, doi, ea  slujitorii acestei credinţe creştine unii hotărăsc să-şi dedice
        este transmisă peste veacuri, din generaţie în generaţie,  întreaga viaţă rugăciunii, devenind călugări în sihăstrie.
        până se împământăneşte locului.                            Despre  fenomenul  sihăstriei  dorim  să  aducem  în
              Despre  prezenţa  lăcaşelor  de  cult  putem  arăta  că  atenţie câteva aspecte legate  nemijlocit de spaţiul istorico-
        acestea vor fi existat ca peste tot dealtfel în meleagurile  geografic  de  care  ne  ocupăm.  Cu  toate  că  datele  scrise
        locuite  de  români,  dar  instabilitatea  vremurilor  a  făcut  referitoare  la  sihaştrii  locului  lipsesc  sau  sunt  pomenite
        ca din acestea să rămână mărturie mult mai târziu. Încă  tangenţial fără ca cineva să fi tratat tema cu curaj, aducem
        de  pe  vremea  migratorilor  acestea  erau  sub  imperiul  în  atenţia  specialiştilor  câteva  noutăţi  demne  de  luat  în
        incertitudinii. Cunoscându-le firea şi neştiind când şi de  seamă.  Pe drumul ce leagă Bozoviciul de  Anina, cunoscut
        unde vin aceştia, populaţia, oricare ar fi fost componenţa  sub numele de Cheile Minişului, sunt şi astăzi câteva intrări
        ei etnică, era mai tot timpul gata să apuce calea codrului ca  în stânca din dreapta drumului spre Anina. Parte din ele
        să-şi apere viaţa. Au luat cu ei credinţa, dar lăcaşul sfânt  sunt cunoscute în popor sub numele de Găurile lui Miloi,
        a rămas şi, de bună seamă, după trecerea acestora, de cele  denumire provenită de la numele celui care s-ar fi adăpostit
        mai multe ori, acesta nu mai era.                                                în ele în drumul spre Oraviţa. Dar pe lângă acestea există
              Construcţia unei asemenea case de închinăciune era  alte două intrări mai mari, bine conturate, spaţioase, asupra
        o  problemă  pentru  întrega  comunitate.  Este  exclus  să  fi   cărora se cuvine a ne opri. Pentru aceasta  apelăm la unul
        existat o obşte fără biserică. Creştinul ştie de când lumea  care le cunoaşte foarte bine, conducând lucrările de lărgire
        „şase zile să lucrezi, iar a şaptea s-o serbezi” înţelegând  şi  asfaltare  a  drumului  între  anii  1961-1968.  Iată  ce  ne
        prin  aceasta  că  ziua  a  şaptea  era  sortită  odihnei,  dar  şi  spune: „Pot spune că am participat aproape de la început
        rugăciunii, purificării sufletului. Atestarea târzie a satelor  la lărgirea drumului, care era foarte îngust şi rar se puteau
        almăjene în documentele oficiale (conscripţii, danii, jude-  petrece două maşini, fiind şi foarte puţine pe vremea aceea.
        carea unor pricini de hotar etc.) face ca şi bisericile să fie  Dacă lăsăm la o parte Găurile lui Miloi, care erau (şi sunt)
        amintite abia în secolul al XVIII-lea.                nişte simple intrări, sigur că despre celelalte două nu se
              Documentele  vremii  pomenesc  de  o  episcopie  cu  poate  spune  acelaşi  lucru.  Îmi  aduc  aminte  că  pentru  a
        reşedinţa la Cenad, centrul vieţii politice a voievodatului   sfărâma stânca a fost nevoie de multă dinamită. La una
        bănăţean, unde este amintit episcopul Ursus.          dintre ele, cea dinspre Bozovici, avea deasupra la intrare
              Episcopia, datată din sec. VIII-IX, este transformată,  un semn pe care mi-l amintesc perfect. Nu ştiu cine l-o
        după  moartea  voievodului  Ahtum  (1028),  în  episcopat  fi făcut şi când. După dinamitare intrarea a devenit mai
        catolic, fiind alungaţi în acelaşi timp călugării greci care erau  spaţioasă şi înăuntru am putut vedea, foarte şters, o imagine
        aici. Piesele de inventar arheologic descoperite la Sânnicolau  pictată pe peretele dinspre răsărit care, după părerea mea
        Mare  au aparţinut mănăstirii Cenad, de tradiţie bizantină,  şi a altor muncitori, ar fi fost Maica Domnului cu Pruncul.
             72
        după opinia cercetătorilor fiind datate sec. VIII-IX.   Ne adăposteam, în vreme rea sau când mâncam, icoana
                                                              a devenit familială şi am început a ne ruga mai ales când
        şi Variaş din jud. Timiş. Prezenţa monedelor bizantine în această  fulgera sau înaintea meselor.” 74
        zonă, alături de alte vestigii de certă provenienţă ori influenţă   Încă  nu  ştim  dacă  peştera  din  discuţie  a  servit  ca
        bizantină,  dovedeşte  relaţiile  culturale  şi  eventual  politice  ale   locaş de închinăciune, dar cu siguranţă că atât semnul de
        acestui ţinut cu lumea sud-dunăreană (conf. dr. Dana Bălănescu,   la intrare, cât şi prezenţa icoanei ne îndreptăţesc să spunem
        expert în numismatică, medalistică, gliptică).        că acolo se putea trăi, artera de drum fiind singura legătură
              71  Conf.  dr.  Dana  Bălănescu,  descriere  făcută  la
        rugămintea  autorului  pentru  care  acesta  îi  aduce  meritatele   a Almăjului cu Pusta Caraşului.
        mulţumiri. Vezi şi dr. D. Ţeicu în Studii istorice, 2003, pag. 58.  73 Dr. D. Ţeicu, Banatul montan în evul mediu,   Ed.
              72  Tezaurul  de  la  Sânicolaul  Mare  a  fost  descoperit  Banatica, 1998, pag. 76 şi urm.
        de  ciobanul Pera Vuin în anul 1799 şi se găseşte depozitat la   74  Conf.  informaţiei  locuitorului  N.  Olaru,  fost  şef  de
        Muzeul de Istoria Artelor din Viena.                  lucrări la drumul amintit.


                                                                                                         Pag. 63
   60   61   62   63   64   65   66   67   68   69   70