Page 61 - Morisena15_19

Revistă de cultură istorică

istoriei creştinismului mai mulţi istorici: V. Pârvan, C. în bisericile noastre, cât şi prin sărbătorirea zilei de 30
34
37
38
35
36
Daicoviciu, D. Benea, N. Gudea , D. Protase , M. noiembrie. (Sf. Andrei).
Macrea , I. Barnea , I. I. Rusu , pentru întreg spaţiu daco- În timp, arheologia creştină aduce noi dovezi în
41
40
39
roman, cât şi astfel de studii pentru spaţiul bănăţean: M. sprijinul continuităţii elementului creştin şi pe teritoriul
42
43
46
45
44
Moga , D. Benea , I. D. Suciu , D. Ţeicu , O. Bozu , N. Almăjului. Cu toate că zona n-a intrat în sfera de cercetare
Dănilă , I. Ionescu , A. Bejan . arheologică sistematică pentru a dovedi cu claritate
47
49
48
Prezenţa credinţei creştine în arealul de care ne unele aspecte ale răspândirii creştinismului, totuşi unele
ocupăm este strâns legată de răspândirea creştinismului în descoperiri apropiate zonei întăresc convingerea că ţinutul
împrejurimile ţinutului, cât şi de existenţa centrelor religioase almăjan a fost creştinat odată cu celelalte „ţări” care au
de la Mehadia, Turnu-Severin şi Caransebeş, oraşe cu care beneficiat de descoperirea urmelor tăcute, creştine.
Almăjul a avut relaţii de subordonare religioasă. Într-un repertoriu întocmit recent , autorul face
50
Afilierea ţinutului în diferite perioade de timp la referiri şi la satele almăjene, care nu sunt cu nimic mai
episcopatele acestor oraşe a făcut ca această credinţă să prejos decât alte sate ale Banatului. Dimpotrivă, urmele
fie propovăduită încă din cele mai vechi timpuri. După aşezărilor, dovezile ocupaţiilor, starea ţinutului ca privi-
recunoaşterea creştinismului ca religie oficială, alături de legiată, tezaurele monetare descoperite în zonă converg cu
celelalte religii din imperiu, creştinismul s-a impus repede certitudine spre un rol politico-religios în care cu siguranţă
în primul rând datorită caracterului lui popular, fiind era implicat şi Almăjul.
îmbrăţişat mai de toată lumea. Prezenţa misionarismului Referitor la descoperirile cu caracter creştin
în zonă este atestat prin mai multe icoane cu Sf. Andrei cercetătorii, şi istoricii atribuie Banatului de sud câteva
descoperiri, pe care le vom aminti ca argument în susţinerea
34 V. Pârvan, Contribuţii epigrafice la istoria temei noastre, dar vom completa tabloul acestora cu unele
creştinismului daco-roman, Bucureşti , 1911 pag. 98 şi urm. constatări inedite despre creştinismul de început după
35 C. Daicoviciu, „În jurul creştinismului din Dacia”, opinia autorului. Istoricii consacră acestei teme un număr
în Studii. Revistă de istorie, ştiinţă, filozofie, artă, 1, Bucureşti, de 10-14 descoperiri creştine care sunt sau ar putea fi de
1948, pag. 123 şi urm. factură creştină importată sau autohtonă. 51
36 Dr. D. Benea, Dacia sud-vestică în sec. III-IV, vol. II, Fiecare dintre cercetătorii de mai sus aduc
Timişoara, 1999, pag. 166/173
37 N. Gudea, M. Macrea, I. Moţu, PRETORIUM, castrul argumentele lor ştiinţifice legate de perioada de răspândire
şi aşezarea romană de la Mehadia, pag. 158, pl. 6, fig. 6. a creştinismului, precum şi despre obiectele paleocreştine
38 D. Protase, Problema continuităţii, pag. 139 şi urm. aduse în discuţie. Unii dintre ei le descriu cu lux de
39 M. Macrea, „Răspândirea creştinismului la daco- amănunte, căutând să dovedească, prin prezenţa pieselor
romani”, în Istoria Romîniei, I, Bucureşti, 1960, pag. 629. de arheologie creştină, existenţa acestei credinţe mai ales
40 I. Barnea, „Contribuţii la studiul creştinismului în după retragerea fortuită a lui Aurelian, când dovezile încep
Dacia”, în Revista istorică Română, 13, 1943, pag. 31. să se înmulţească.
41 I. I. Rusu, Materiale arheologice paleocreştine din Asupra pieselor descoperite şi a comentariilor
Transilvania. Contribuţii la istoria creştinismului daco-roman, făcute în timp încercăm o reaşezare a acelora care sunt
Cluj-Napoca, 1958, pag. 39-41. direct legate de spaţiul limitrof Almăjului, cu influenţă
42 M. Moga, „Vestigii paleocreştine în Banat”, în
Omagiu lui C. Daicoviciu…, Cluj-Napoca, 1974, pag. 260. directă şi sigură pentru locuitorii ţinutului sud-bănăţean.
43 D. Benea, „Noi piese paleocreştine în colecţia În acelaşi timp, trebuie să avem în vedere în primul rând
Muzeului Banatului”, în Mitropolia Banatului, 36, 1986, p.42 caracterul agro-pastoral al ţinutului pentru a putea încadra
44 I. D. Suciu, Monografia Mitropoliei Banatului, descoperirile categoriei obiectelor de uz casnic sau a
Timişoara, 1977, pag. 26. podoabelor de origine romană. 52
45 D. Ţeicu, Banatul Montan în Evul mediu, Ed. Aceste descoperiri vor reliefa faptul că daco-
Banatica,1998, pag. 76 şi urm. romanii trăiau după învăţătura creştină, lucru materializat
46 O. Bozu, „Obiecte creştine inedite de uz casnic. în viaţa de toate zilele prin purtarea obiectelor de podoabă
Furcile de tors pentru deget datate în sec. IV-VI e.n.” în Analele (catarame, inele, cruciuliţe, ace de păr), prin practicarea
Banatului, seria arheologie-istorie, II, Bucureşti, 1993, pag. 206.
47 N. Dănilă, „Elemente bizantine în viaţa populaţiei 50 M. Mare, Banatul între sec. IV-IX, Timişoara, 2004,
autohtone din Banat şi Transilvania în sec. VII-VIII”, în Mitropolia pag. 155.
Banatului, noiembrie-decembrie, 1984, pag. 707-725. 51 N. Dănilă, op. cit. pag. 29; I. Stratan, „O ştampilă
48 I. Ionescu, Începuturile creştinismului românesc paleocreştină descoperită în aşezarea daco-romană din satul
daco-roman, Bucureşti, 1988, pag. 11. Jabăr, jud. Timiş”, în Noi, Tracii, noiembrie 1990, pag. 8-9, D.
49 A. Bejan, Banatul în sec. IV-XII, Timişoara, 1995, Ţeicu, op. cit. pag. 76 şi urm. A. Bejan, op. cit. pag. 199.
pag. 199. 52 D. Ţeicu, Studii istorice, Timişoara, 2003, pag. 11 şi urm.

Pag. 59