Page 32 - Morisena16_19

MORISENA, anul IV, nr. 4 (16)/2019

cine a vrut a intrat, cine nu a ieşit prin faţă. Deci încă vorbeau despre cele întâmplate noaptea, cum că armata
nu era ora 17. Când s-au închis porţile Catedralei. Am și miliția a tras în oameni, iar mie nu-mi venea să cred
privit înapoi înspre tânărul întins în hol. Cineva stătea în ochilor și urechilor.
genunchi în dreapta lui. Lângă el ardeau lumânări. Am La lucru s-a ținut ședință, iar secretarul de partid
înţeles că nu mai era în viaţă. Am văzut apoi că s-a deschis de la noi a ținut ședință și ne-a zis că nu avem voie să
uşa şi în rând, câte unul, am ieşit în stradă, în timp ce un lipsim de la lucru că se va face prezența din oră în oră,
slujitor al Catedralei, în halat albastru, îşi făcea cruce şi iar de la lucru să mergem direct acasă că dacă nu, ne
spunea: “Ajută-i Doamne”. poate împușca miliția și armata. O casieriță de la lucru
Odată ajuns în stradă aveam impresia că ce ne-a spus că i-au venit niște rude de la Hunedoara și că
se întâmplase cu noi cu câteva minute în urmă nu era pe nepoata ei au împușcat-o în Calea Șagului. Mie nu-
adevărat. Parcă ieşeam de la un film: tramvaiele circulau mi venea să cred că poate miliția și armata să împuște
normal, oamenii urcau, coborau, unii râdeau de parcă nu oamenii așa pe stradă.
s-ar fi întâmplat nimic. Am traversat pe trotuarul de lângă De la lucru am venit acasă și mi-am schimbat
parc, unde câţiva tineri care au fost în Catedrală povesteau hainele și am ieși în oraș. Am ajuns în Piața Operei unde
unor trecători prin ce trecuseră. Am recunoscut şi un băiat era plin de miliție și securiști și activiști de partid. M-am
de vreo 14 ani într-un hanorac verde deschis, cu o pată de apropiat de doi tineri să-i întreb ce s-a mai întâmplat, dar
sânge în dreptul inimii; povestea cum, imediat după ce s-a un milițian înarmat mi-a strigat ca să nu facem grupuri că
aplecat, cel din faţă lui a căzut peste el, împuşcat în cap. vor trage în noi.
Am auzit apoi din nou motoarele ambalate ale blindatelor Am mers până la „Expresul” (autoservirea) de
revenind de la intersecţie înspre pod. Am trecut prin lângă catedrală și de la cinema „Timiș” până la stația de
gardul viu de lângă trotuar şi am alergat în zig-zag prin taxi erau militari în termen (în uniformă verde, pe trei
parc înspre şosea. Militarii de pe blindate trăgeau în aer. rânduri, cu arma la picior și cu baioneta pusă, în poziție
Dinspre centru se mai auzeau împuşcături şi vedeam de drepți). Pe șosea, în față la cinema „Timiș”, în fața
oameni fugind. Am reuşit să ajung în “Maria”de unde soldaților erau 2 TAB-uri pe turelele cărora stăteau
am luat tramvaiul. Era de necrezut cum la 400 de metri militari fără grade și bătrâni de vreo 30-45 ani, și care
de locul unde mureau oameni pentru libertate, auzeai vorbeau cu cineva aflat între stâlpii cinematografului
discuţii de genul: “Am găsit nişte brânză în Iosefin”, “Ce „Timiș” unde erau mai mulți ofițeri și civili (securiști).
film e deseară la sârbi?” etc. Până în Piaţa Bălcescu unde De la „Timiș” până la Autoservire erau postați milițieni
am coborât, nu am auzit nici un cuvânt despre situaţia (de la maior în sus) și colonei și securiști 3-4 (civili)
prin care tocmai am trecut. Am înţeles că adevărul are înarmați cu pistoale mitralieră, la 5-6 metri unul de altul.
nevoie de timp. În stația de tramvai și la intrarea în parcul
Central era plin de lume, care discuta evenimentele
CORNEL MOLDOVAN, muncitor la Ocolul Silvic din oraș. Din acel grup o parte, 150-200 de oameni,
Timişoara am urcat scările Catedralei, și când am ajuns sus
„Renașterea bănățeană” din 22 iunie 1990 eu le-am zis câtorva: „Hai să luăm lumânări, să-i
luminăm puținˮ, iar lumea s-a îmbulzit să cumpere
Declarație: GLIGUȚĂ AVRAM lumânări. Am luat și eu 3 lumânări, două le-am dat,
iar apoi am coborât scările (drept pe mijloc) pe
Subsemnatul Gliguță Avram, domiciliat în trotuarul catedralei și pe partea cu pământ și gard
Timișoara, str. Meseriașilor, nr. 3, Bl. A 3, Ap. 9, declar viu erau bălți de sânge închegat de vreo 2 palme și
pe proprie răspundere următoarele: groase de un deget. Când le-am văzut m-am îndreptat
spre militarii în termen și i-am întrebat : „Ce-i aici,
„În seara de duminecă 17 decembrie, pe la ora 23- pluton de execuție? Cărați-vă acasă!ˮ Nu mi-au
24 din căminele muncitorești din Calea Buziașului au răspuns nimic. Am urcat scările la catedrală dinspre
ieșit vreo 100-150 de tineri strigând „Români, veniți cu stația de taxi și mi-am aprins lumânarea. Atunci
noi!ˮ, „Jos Ceaușescu!ˮ etc. Eu am ieșit atunci în balcon toată lumea și-a aprins lumânările și am început să
și am strigat „Bravo, băieți!ˮ, dar am rămas în casă. strigăm către soldați: „Voi sunteți copiii noștri. Noi
Luni dimineață, când am mers la lucru (la IUGTC, suntem frații voștri. Soldați, uniți-vă cu noi!ˮ, „Jos
lângă Fabrica de ulei și Fabrica de zahăr) am văzut că Ceaușescu!ˮ etc. Vreo jumătate de oră am fost lăsați
în oraș sunt devastate geamurile de la magazine sparte, să strigăm ce am vrut, dar când am strigat: „Soldați
panourile cu cincinalele distruse și în tramvai oamenii uniți-vă cu noi” cei de pe TAB-uri au intrat înăuntru

Pag. 30