Page 34 - Morisena16_19

MORISENA, anul IV, nr. 4 (16)/2019

centenarul declarării Timișoarei oraș liber regesc, și dintre acestea opera dirijorilor instruiți la școala cântului
cupa de argint reprezentând premiul I, atribuită la coral din Chizătău. În acest sens, Corul din Chizătău a
concursul coral organizat în zilele Adunării Generale reprezentat o şcoală de muzică vocală şi estetică sui-generis,
a Societății pentru Fond de Teatru Român (Lugoj, prin care s-au făcut primii paşi pentru fundamentarea
1888). Asemenea pădurilor, trofeele legendarului cor învăţământului artistic instituţionalizat.
continuă să dispară. Cupa de argint de la Recaș (1937) La Chizătău, în anul 1880, Lucian Şepeţian a
și Cununa jubiliară (septembrie 1937 – 80 de ani de la instituit un așezământ pentru iniţierea copiilor şi a dirijorilor
întemeierea ansamblului) sunt noile piese care au fost ţărani români, anticipând demersul lui Ioan Vidu, care va
„desprinse”, în ultimul organiza la Lugoj, în 1893, primul său curs de muzică
deceniu, din cununa vocală. Ioniţă Şepeţian, un alt vrednic vlăstar al acestei
de lauri a prețiosului remarcabile familii, a activat ca violonist în Orchestra
tezaur. Ca o fatală Tinerimii Universitare Române din Budapesta în anii
premoniție, epistola 1864-1865, în timp ce la Bucureşti, Eduard Wachmann va
„Pro memoria”, desco- fonda Orchestra Societăţii Filarmonice abia în 1868.
perită de preotul Ioan În anul 1957, autorităţile locale, regionale şi
Covaci în turla bise- naţionale, preocupate să cultive imaginea şi semnificaţiile
ricii din Chizătău în unui brand cultural de o covârşitoare semnificaţie, au
anul 1975, redactată organizat, la Chizătău, fastuoase manifestări, cu prilejul
în 31 august 1851, aniversării unui secol de atestare documentară a corului
care atesta existenţa (având ca dată de referință anul aprobării statutelor de către
Corului din Chizătău Venerabilul Consistoriu din Arad). La iniţiativa lui Nicolae
„pe patru voci melo- Ursu, cu sprijinul necondiţionat al decidenţilor politici
(marcaţi de importanţa demersului strălucitului profesor,
dios cântătoare”, compozitor şi folclorist, inhibându -şi visceralele porniri
predată în acel an politicianiste şi achiesând tacit la derularea momentelor
Muzeului Mitropoliei aniversare – în plină epocă proletcultistă!), a fost vernisat
Banatului (prin preo- un muzeu al venerabilei corale, s-a redactat şi publicat un
tul-muzeograf Mircea volum omagial (Corul de la Chizătău de Sever Şepeţian),
Lăutaş), a fost sustrasă, pentru a îmbogăţi, probabil, s-a organizat un concurs literar-muzical, sub egida Uniunii
o meschină şi ilicită colecţie particulară din ţară sau Compozitorilor şi a Uniunii Scriitorilor. Nicolae Ursu, o
de aiurea. personalitate de o desăvârşită verticalitate morală, impunea,
Reluăm in integrum, cu minime adăugiri prin atitudinea sa demnă, prin profesionalism – fără a se
și actualizări, articolul postat, în 2015, pe site-ul implica în politică, fără a se ploconi în faţa mai-marilor zilei
hebdomadarului lugojean „Actualitatea”, într-o nouă –, respect şi chiar preţuire. Din comitetul de iniţiativă şi
(donquijotescă) încercare de a contribui la stoparea juriul de concurs instituite cu acel prilej făceau parte membri
fenomenului și, poate, la recuperarea obiectelor tâlhărite. din elita şcolii naţionale de muzică: Sabin V. Drăgoi, Tiberiu
Brediceanu, Zeno Vancea, Filaret Barbu, George Breazul,
* Tiberiu Alexandru. Staff-ul activiştilor de partid era trecut
pe o listă separată, membrii săi având bunul-simţ de a nu sta,
Corala din Chizătău, constituită în 1840, potrivit cu orice preţ, în asemenea momente, în capul mesei, lăsând
mărturiei lui Trifu Şepeţian, unul din patriarhii muzicii în grija specialiştilor bunul mers al organizării jubileului.
corale româneşti, a reprezentat un adevărat fenomen al Tot ce a fost clădit în secole de trudă, entuziasm,
vieţii muzicale naţionale, a fost un astru care a răspândit credinţă, curăţenie sufletească şi dragoste de neam s-a
în jurul său lumina culturalizatoare a muzicii, a întreţinut năruit în ceaţa evenimentelor din Decembrie 1989, când
o efervescentă stare de spirit, care a contribuit la creşterea un grup de troglodiţi au devalizat Muzeul Corului din
limbii române, păstrarea şi afirmarea plenară a fiinţei Chizătău, sustrăgând, între altele, două cupe de argint,
naţionale, sub părinteasca oblăduire a sfintei biserici. inestimabile obiecte de patrimoniu cu valoare identitară,
Ecoul actului cultural înfăptuit de Trifu şi Lucian Şepeţian adevărate mărturii ale vechimii şi continuităţii spiritualităţii
a reverberat în tot cuprinsul Banatului şi chiar dincolo româneşti pe aceste meleaguri.
de fruntariile sale, determinând înfiinţarea unor coruri Una dintre cupe a fost acordată corului cu
bisericeşti şi reuniuni vocale în peste 80 de localităţi, multe prilejul participării, în 17 septembrie 1882, la marele

Pag. 32