Page 31 - Morisena16_19

Revistă de cultură istorică

Departamentului Cultelor, Ion Cumpănaşu, ca, în dreptul porţii deschise când am auzit ambalându-se
fiecare zi, bisericile din oraş să fie deschise numai între puternicele motoare ale celor două tab-uri din colţ, în
orele 7-9 dimineaţa . Ordinul primit a fost respectat dreptul magazinului de confecţii. Când mi-am întors
25
doar până în după-amiaza zilei de miercuri, 20 privirea, treceau în viteză prin faţă Catedralei, iar când se
decembrie, orele 16. La insistenţele demonstranţilor, aflau în apropiere de intersecţie au fost aruncate din ele
în acel moment, a fost adus de acasă administratorul petarde lacrimogene; în acel moment cei cinci sau şase
catedralei Ioan Botău, care a deschis catedrala, a civili înarmaţi au deschis focul asupra noastră. Am apucat
împărţit lumânări demonstranţilor şi a tras clopotele. să-i văd pe cei din primele rânduri aplecându-se. Am fost
Începând cu ziua de 20 decembrie, spaţiul dintre printre primii care au intrat (a se citi “sărit”) înăuntru.
catedrală şi Operă va fi ocupat de către timişoreni până În urma mea blocau intrarea 3-4 tineri căzuţi unul peste
la victoria Revoluţiei, fiind locul unde zeci de mii de celălalt. M-am apropiat de ei şi m-am aplecat inenționând
timişoreni au ascultat Proclamaţia Frontului Democratic să-i ajut. Afară se trăgea îndrăcit şi se auzeau ţipete.
Român şi au primit mult aşteptatul mesaj al prăbuşirii M-am întors însă repede în momentul în care un proiectil
dictaturii ceauşiste. a ricoşat din peretele de lângă poartă şi zbârnăind a trecut
pin faţa mea, căzând nu departe de picioarele mele. A
ANEXE fost cules imediat de către al doilea tânăr din grămadă
care încă nu se ridicase. Era un băiat de vreo 12 ani. Tirul
CLIPE DRAMATICE, CARE NU SE UITĂ nu încetase. Am privit ceasul, era 16:40, şi am intrat în
încăperea propriu-zisă a Catedralei. Am văzut în stânga,
Aş dori să relatez momentele trăite în după – amiaza rând la lumânări şi alte şase persoane în faţa altarului.
zilei de 18 decembrie în faţă Catedralei. Am să încerc M-am întors în hol şi am văzut întins în dreapta (cum
să relatez cele întâmplate până la cel mai mic amănunt ieşeam) un tânăr de peste 25 de ani (!) brunet, îmbrăcat
pe care l-am reţinut. Am fost tot timpul lucid, nu m-am într-un costum negru, modest, cu pleoapele închise, iar
pierdut cu firea şi am încercat să reţin cât mai mult. Sper globii oculari ieşiţi proeminent din orbite. Era împuşcat
ca relatările mele să folosească la o cronologie cât mai în tâmpla stângă. De fapt, fusese “şters” destul de adânc
exactă a evenimentelor petrcute în oraşul nostru martir. de glonţ. Sângele se întindea îngrozitor de repede în
M-am alăturat grupului din faţa Catedralei îndată jurul capului. La doi-trei metri de el, în dreptul intrării,
ce acesta a devenit mai consistent. La puţin după ce în încăparea unde se aprindeau lumânări, o fată de vreo
am ajuns, o femeie (circa 35-38 de ani, în pantaloni de 15 ani se ştergea cu o batistă peste părul înroşit. Avea
fâş bleumarin) a ridicat lumânarea în dreptul feţei şi, ochii umezi. În interior, aproape de uşa care despărţea de
pornind înspre militari şi ceilalţi oameni în uniformă, hol, câţiva îl înconjuraseră pe un preot înalt, bine făcut,
dinspre Consiliu, a strigat: “Nu trageţi!”, “Şi voi aveţi şi-l implorau să deschidă o uşa laterală. Părintele era
părinţi! Şi noi avem copii!” “Voi pe cine apărați?” “Noi îngrijorat. Zicea “O să spună că v-am înlesnit fuga”, la
suntem poporul”, “Libertate!”. S-a cântat “Hora Unirii”, care un tânăr de lângă mine i-a replicat: “Dar dumneata
“Deşteaptă-te române”. Ţin să precizez că nu sa scandat cu cine ţii?“. Nu cred că l-a auzit, dar s-a îndepărtat
nimic împotriva regimului: am fraternizat cu armata,
chemând totodată mulţimea de pe trotuare să ni se alăture. spunând că aduce în curând cheia dinspre “Capitol”. Ne-
Un bărbat de circa 35-40 de ani a lăsat bicicleta în faţa am îndreptat înspre acea uşă şi am aşteptat vreo 5 minute.
treptelor şi ni s-a alăturat zâmbind. A primit o lumânare. Am văzut-o pe acea femeie în pantaloni de fâş bleumarin
Treceam dintr-o parte în cealaltă fără să scap prea mult şi m-am bucurat. A fost adusă cheia, s-a deschis şi doi
din ochi pe cei 5-6 civili cu armă la piept aflaţi cu faţa bărbaţi au ieşit, încurajând pe cei din spate să-i urmeze,
spre noi la circa 50 metri de Catedrală. Pe poartă ieşeau că nu se trage; dar imediat s-a auzit o rafală dinspre
mereu oameni cu lumânări în mână, le împărţeau şi le “Capitol”, iar cei doi au sărit înapoi. Creştea panica în
aprindeau. Eram în partea dinspre “Capitol”, când i-am timp ce un preot închidea uşa. M-am întors. Mai rămânea
văzut pe civilii din faţă cu ţevile armelor îndreptate spre uşa dinspre “Central”. Nu se mai auzeau împuşcături. Un
noi şi schimbând priviri – dacă nu şi cuvinte – între ei. bătrân amplifică panica spunând că suntem înconjuraţi
Aveam o presimţire, deşi gândeam că nu au nici cel mai şi că vom fi arestaţi. M-am îndreptat înspre holul de
mic motiv să tragă: de aceea nu i-am provocat în nici un la intrarea principală. Părintele acela înalt şi solid s-a
fel, iar în rândul din faţă erau copii cu lumânări în mână. apropiat de poartă, a aruncat o privire afară, fără să scoată
M-am îndreptat totuşi spre cealaltă parte a scărilor, capul, şi a închis uşor, apoi a încuiat. Nu a închis deci
trecând prin spatele grupului. Încă nu ajunsesem în poarta spre a împiedica refugierea în Catedrală în timp
ce se trăgea. Eram înăuntru de 10 minute, răstimp în care
25 Miodrag Milin, op. cit., p. 166.

Pag. 29