Page 35 - Morisena16_19

Revistă de cultură istorică

concurs coral prilejuit de aniversarea unui secol de Dr. Mircea Rusnac
la declararea Timişoarei oraş liber regesc. Iată cum
recepta evenimentul Braun Dezső, un reputat cronicar (Reșița)
şi muzicolog maghiar:
Satul tirolezilor din Banat
„Deja la apariţia lui, neprevăzutul şi
noutatea îi aduce un promiţător «să trăiască!», ce,
după executarea în minunata armonie a corurilor În anul 1809, locuitorii regiunii Tirol din Austria
româneşti, se transformă în aplauze furtunoase. s-au răsculat împotriva ocupaţiei bavareze, impuse de
Dirijorul, dascăl iscusit, a meritat cu drept cuvânt către Napoleon după victoria obţinută la 2 decembrie 1805
recunoştinţa publicului şi a fost obligat să apară asupra Austriei la Austerlitz. Conduşi de hangiul Andreas
de două ori pe scenă. Ţinuta demnă a coriştilor cu Hofer, ei au trebuit să dea piept atât cu bavarezii, care
care s-a prezentat a fost extraordinară”. stăpâneau în mod formal regiunea, cât şi cu trupele franceze
ale mareşalului Lefebvre. Răscoala a fost înfrântă, iar
Entuziast şi sentimental, deopotrivă mândru, Andreas Hofer împuşcat. Supuşi în continuare unei crunte
intuind efectul colosal produs asupra publicului germano- reprimări din partea francezilor şi a aliaţilor lor bavarezi,
maghiar de ţăranii-artişti români, Pavel Rotariu scria, la numeroşi participanţi la răscoală au fost nevoiţi să recurgă
rândul său: la soluţia emigrării de pe pământurile lor. Ei s-au adresat în
acest sens împăratului austriac Francisc I, care le-a permis
„Corul plugarilor din Chizătău a produs să se stabilească în Banat.
un efect epocal; adică ceva neînchipuibil şi
nemaivăzut şi auzit în Timişoara. Deja la
apariţia lor în sală au început aplauzele, căci şi
exteriorul lor era ceva încântător şi impunător.
Cu notele în mână, cu purtare demnă, cu-
tezanţă serioasă, conduşi de preotul lor,
Lucian Şepeţian, prezentau un grup pitoresc,
încântător, ce a transpus întreaga societate într-
un entuziasm nespus. La începutul producţiunii
lor, mai mult ca cinci minute au fost nevoiţi să
aştepte domolirea aplauzelor, ce nu avură fine.
Atunci, corul, nemaiputând aştepta, a început
piesa «Junimea pariziană» în ton pianissimo.
După primele acorduri, tumultul a trecut în altă
extremitate: în tăcerea morţii. Nu se mai auzea Clasă de școală în 1938.
în public o singură răsuflare. Numai periferiile
mai murmurau în şoapte de surprindere: «Schau
nur schau, was die Walachen kennen!» (Uitaţi- Ajunşi la Viena, cei care au ales să emigreze au
vă, uitaţi-vă, numai, ce ştiu valahii!)”. primit paşapoarte şi câte 50 de florini, deplasându-se apoi
în Banat în trei grupuri, aflate în general sub conducerea
Cea de-a doua cupă de argint, sustrasă în 1989, unor foşti lideri ai răscoalei. Astfel, primul grup a sosit
a fost acordată Corului din Chizătău ca răsplată pentru în vara anului 1810, venind cu vaporul pe Dunăre, Tisa
obţinerea premiului I, în 1888, la Lugoj, la concursul coral şi Bega, sub conducerea lui Joseph Speckbacher, care
prilejuit de lucrările Adunării Generale a Societăţii pentru fusese numărul 2 al răscoalei după Andreas Hofer, şi a
Fond de Teatru Român. cumnatului lui Hofer, Peter Thalguter. Cele 25 de familii
Două cupe de argint din vremuri de restrişte tiroleze ajunse atunci în Banatul timişan au refuzat iniţial
pentru fiinţa naţională, două momente glorioase, de două oferte de a se aşeza în câmpie, preferând un teren
fericită şi luminoasă aducere-aminte, două documente muntos, aşa cum fuseseră obişnuite să trăiască înainte.
inestimabile care atestă prezenţa urmaşilor vechilor daci Din acest motiv au ales o fâşie de teren situată între
pe aceste meleaguri, prilej de meditaţie şi învăţătură pentru localităţile Fizeş şi Doclin, obţinând şi aprobarea de a
reprezentanţii tinerei generaţii. se aşeza acolo din partea Administraţiei Camerale. Noii

Pag. 33