Page 33 - Morisena16_19

Revistă de cultură istorică

și au trecut prin fața noastră. Atunci Securiștii și Dr. Constantin-Tufan Stan
ofițerii de Miliție care erau în fața noastră au deschis
foc de avertisment. Noi ne-am îmbulzit să intrăm (Lugoj)
în catedrală, dar la ușa bisericii s-a rupt un cârlig
care ținea ușa, și jumătate de ușă s-a închis iar noi Un fenomen alarmant:
nu puteam să intrăm repede înăuntru. Atunci ne-am
ghemuit jos și ne uitam ce se mai întâmplă. Atunci dispariția simbolurilor identității
am auzit o rafală printre noi și un băiat (Leia Sorin)
a fost împușcat în frunte, glonțul a ieșit și m-a rănit naționale!
pe mine la clavicula dreaptă. Leia a căzut pe mine
și m-a umplut pe haine de sânge și creieri. M-am
strecurat cu greu în catedrală și niște tineri l-au băgat Dispar, într-un ritm tot mai alert, codrii României!
pe Leia Sorin în catedrală. Deși împușcat în cap încă Nu pentru că ar fi secerați de furtuni, viscole năprasnice sau
mai sufla. Când capul i-a atins cimentul, brusc s-a prăduiri întâmplătoare. Nu, codrul, „frate cu românul”, dis-
făcut sub cap o baltă de sânge. Noi vorbeam să-i pare sistematic, la vedere, potrivit unui plan pe termen lung,
diabolic de minuțios, conceput, se pare, în birouri oculte.
cumpărăm o lumânare să moară creștinește, când un
popă înalt și slab, de vreo 50 de ani s-a apropiat
de noi și ne-a întrebat: „Ce bă, îi mort?ˮ Am zis că
da, apoi a zis răstit la noi: „Dă-l încolo că nu-i mai
trebuie nimic.ˮ
Alt preot cu barbă căruntă a arătat celorlalți ieșirea
prin parc, dar eu nu am fost atent. Când am prins un
moment de acalmie am ieșit prin față și m-am aruncat pe
burtă în iarbă și m-am șters cu frunze pe haine de creier
și sânge. Lângă Autoservire civilul care era acolo și cu un
locotenent colonel de miliție care trase în Leia Sorin (îl
văzusem) trăgeau după oameni ca să îi împrăștie. TAB-
urile s-au dus trăgând după oameni până la „Sinaia”.
[restaurantul].
Am mers până în Maria [Piața] de unde am luat Corul din Chizătău în 1866.
tramvaiul 8 până acasă. Am cerut un pansament de la un
vecin căci îmi era frică să merg la spital că acolo auzisem
că se împușcă răniții. A doua zi am aflat că la catedrală a Odată cu codrii dispar însă și simboluri ale spiritualității
fost împușcat și un vecin de-al meu, Nemțoc Marius, dar naționale, adevărate mărturii ale devenirii noastre
el a fost împușcat mai devreme. Poate de la el erau bălțile identitare: monumente, documente, hrisoave, incunabule,
opere de artă, neprețuite artefacte din moștenirea geto-
alea de sânge pe care le văzusem.
După căderea lui Ceaușescu am fost la Spitalul dacă etc. Se pare că marile rapturi nu mai sensibilizează/
Județean să îmi pansez rana, iar tot atunci am mers la emoționează pe nimeni. Sistemul de învățământ, tot mai
Operă unde am demonstrat până la victoria finală. precar, nu mai e capabil să genereze dascăli de vocație
În 1990 am fost chemat la proces la Tribunalul care să inoculeze tinerelor vlăstare acea sfântă vibrație
Militar unde erau judecați milițienii învinuiți că au tras interioară, în măsură să stimuleze resorturi capabile să
la catedrală, dar nu erau ăia care au tras atunci în noi. Iar direcționeze mersul unei nații. Codrii se vor reface cândva,
eu l-am descris exact pe ăla care a tras dar nu l-am văzut dar simbolurile, întruchipate de inestimabile documente,
în boxa acuzaților. După proces, în ianuarie 1991, când vor rămâne pierdute pe veci, ca niște ființe rănite de moarte!
treceam pe zebră la Prefectură, am fost împins de două Somnul rațiunii, pe fondul patimilor politicianiste, care
generează o inutilă și neproductivă gâlceavă, intoleranță și
persoane necunoscute în tramvai, între vagoane. Băieții
au dispărut repede.ˮ agresiuni fratricide, produce monștri.
În urmă cu aproape doi ani încredințam presei
câteva gânduri amare, legate de dispariția unor trofee
Dumitru Tomoni, Sorin Leia. Eroul martir de pe treptele ale Corului din Chizătău, cea mai veche alcătuire vocală
catedralei, Ediția a II-a, Timișoara, Edit. Eurostampa, 2016, p. rurală românească (1840): cupa de argint atribuită corului
160-163.
în septembrie 1882, la marele concurs coral prilejuit de

Pag. 31