Page 40 - Revista Morisena nr_1_2016
P. 40

MORISENA nr. 1/2016



        mareșalului înainte de 1989: ,,Într-o lucrare apărută în 1980
        în limba română se arată: <<Regele Mihai și cei de la curtea
        regală  au  participat  la  răsturnarea  guvernului  Antonescu
        numai forțați de împrejurări. Ei și-au dat acordul pentru ar-
        estarea dictatorului, când s-au convins că trupele germano-
        române au fost înfrânte și că în țară nu există forțe reale ca-
        pabile să oprească ofensiva Armatei Sovietice>>. [cf. Alexei                         Dușan Baiski
        Antoseak,  Pe  direcția  Balcani  1944,  Editura  Agenției  de
        Presă Novosti, Moscova, 1980, p. 38-39]. Asemenea teze,
        lipsite de o bază reală, nu sunt de natură să slujească istoriei
        ca știință și nici adevărului în sine” .
                                      10
              În  condițiile  de  libertate  de  opinie  după  epoca
        comunistă, în zorii anului ‘90 generalul Șuța vorbește de-
        schis despre efortul armatei române de pe frontul de Est prin
        războiul sfânt de realipire la trupul patriei a Basarabiei și
        Bucovinei de Nord. Până la 26 iulie 1941 trupele române
        și germane din compunerea Frontului român au atins Nis-   Ieri bolșevici, azi hitleriști*
        trul, astfel că obiectivul strategic stabilit de Ion Antonescu
        trupelor române a fost realizat, având în vedere ca Armata 3
        Română, după lupte aprige, mai ales la Storojineț, la 5 iulie,
        a cucerit orașul Cernăuți.                                 Pierderea războiului de către Germania i-a pus în
              Până la 26 iulie 1941, trupele române și germane din   mare  dificultate  pe  șvabii  din  Banat.  Ei  aveau  să  fie  de
        compunerea frontului român au atins Nistrul pe tot frontul de   acum  încolo  ceea  ce  popular  se  numește  ciuca  bătăilor,
        la Hotin până la Marea Neagră. În luptele grele desfășurate   acarii Păun etc. Un exemplu concludent în acest sens este
        în Bucovina și Basarabia, până la Nistru, trupele române au   și un eveniment petrecut la Tomnatic, unde germanii de
        pierdut 4.271 morți, 12.326 răniți și 6.168 dispăruți .  origine franceză, nemulțumiți de comportamentul abuziv
                                                    11
              Sfârșitul  războiului  este  identificat  cu  momen-  al  notarului  I.  Mateiciu,  vor  fi  acuzați  de  către  acesta  a
        tul  crucificării  României.  Până  la  semnarea  armistițiului,   fi „hitleriști“ deoarece, pe 16 august 1945, și-au strigat
        ocupația sovietică a avut un caracter drastic pentru că toate   nemulțumirea față de comportamentul său. Am respectat
        comandamentele de unități și mari unități, nu au luat în con-  ortografierea numelor, deși scrisă diferit, în declarații.
        siderare organele puterii și ale administrației românești, cu   La fața locului avea să se deplaseze și Nicolaie E.
        care au refuzat orice contact și tratative, iar micii comandanți   Stănescu, pretorul Plășii Sânnicolau Mare. Care va decla-
        și militarii izolați, au acționat după bunul plac, atât în rapor-  ra:
        turile cu autoritățile cât și cu cetățenii. S-au făcut rechiziții   „În  timpul  când  reprezentanții  politici  vorbeau,
        de animale, mijloace de transport și bunuri materiale, de la   notarul  I.  Mateiciu,  într-o  atitudine  ațâțătoare,  a  înce-
        intreprinderi, instituții publice și persoane particulare, fără   put să strige și să dea din mâini, ceiace a avut ca efect
        forme  legale,  abuziv  și  sub  amenințare.  S-a  folosit  chiar   că populațiunea s-a pronunțat ostil contra sa, cerând ca
        arma și s-au comis chiar crime și violuri. S-a creat astfel, o   el să plece și să rămână notarul pe care el îl schimbase,
        situație de panică și derută în rândul populației .   adică Alexandru Inoșel. /.../ Din cele de mai sus rezultă
                                                12
              Chipul  luminos  al  generalului  Ion  Șuța,  redat  în   că adunarea populațiunii nu a avut un caracter de rebe-
        câteva date semnificative, se dorește a fi un model de slu-  liune și dacă s-au produs unele strigăte contra notarului,
        jire a patriei. Născut într-un sat tradițional bănățean, crescut   acestea  au  fost  provocate  de  însuși  notarul  I.  Mateiciu,
        în  școala  și  biserica  locului,  a  urmat  școli  prestigioase  în   care nu se bucură de asentimentul populațiunei întrucât
        Timișoara și București, bucurându-se de grija unor profesori   se purtase rău cu populațiunea. În concluzie, declar că
        erudiți. Combatant în cel de al doilea război mondial, a par-  este o afirmațiune mincinoasă că în timpul adunării s-ar
        cus toate etapele vieții militare, ajungând în funcția de prim   fi produs incidente în care unii ar fi lovit pe alții sau că ar
        locțiitor al Șefului Statului Major al Armatei, locțiitor de co-  fi fost o adunare hitleristă din moment ce au luat cuvântul
        mandant, profesor de tactică militară, coordonator de doctor-  în fața mulțimei reprezentanții F.N.D.-ului din plasa Sân-
        at la Academia Militară din București, cercetător al istoriei și   nicolau Mare.“
        tacticii militare. Parcurgând opera științifică putem observa:   În procesul-verbal încheiat pe 12 octombrie 1945,
        onestitate, corectitudine, claritate însușiri obligatorii oricărui   ca urmare a cercetării la fața locului, adică la Tomnatic,
        demers științific.                                    a reclamației notarului Mateiciu împotriva unor localnici,
                                                              se precizează că au luat parte: „Dnii Schönberger Ignatie,
                                                              delegatul Partidului Comunist din plasa Sânnicolau Mare,

        10  Ion Șuța, Dimensiunea istorică..., p. 16.
        11  Ion Șuța, România la cumpăna..., p. 126.
        12  Ion Șuța, op.cit., p. 312.                        * Fragment din cartea în lucru: „Problema germană în Banat“.

        Pag. 38
   35   36   37   38   39   40   41   42   43   44   45