Page 36 - Revista Morisena nr_1_2016

MORISENA nr. 1/2016

1948, când va fi numit director general în Ministerul creaţie. Eliberată de canoanele rigide ale armoniei şi ale
Culturii şi Propagandei, timp de un an, după care va prelua contrapunctului de tip academic, muzica sa este tributară
conducerea învăţământului artistic din cadrul aceluiaşi unui sui-generis linearism polifonic, impunând, aşa cum
minister, contribuind la noua organizare a instituţiilor sesiza Mihail Jora, structuri contrapunctice politonale şi
din învăţământul muzical preuniversitar şi superior şi la atonale.
elaborarea primelor planuri de învăţământ. După o primă perioadă în care a oscilat între
La Conservatorul de Muzică din Bucureşti (profesor diatonism şi cromatism, cu infuzii melodice de esenţă
la catedra de istoria muzicii, în perioada 1949-1952, şi la folclorică intens stilizate, la maturitate s-a dedicat
catedra de contrapunct, între anii 1952 şi 1968) va elabora abordării sistemului cromatic, preluând cu rafinament şi
primul manual de istoria muzicii româneşti. A deţinut mai discernământ elemente melodice şi ritmice din folclorul
multe funcţii administrative, la Uniunea Compozitorilor ţărănesc, evitând însă cu consecvenţă citatele, în favoarea
şi Muzicologilor din România (vicepreşedinte, între anii creării unor structuri melopeice în caracter popular.
1968 şi 1977) şi la revista „Muzica” (redactor-şef, între Ataşamentul pentru melosul de esenţă folclorică
anii 1957 şi 1964). manifestat în prima etapă de creaţie „îl alătură pe Zeno
De-a lungul Vancea grupului viguros de compozitori – Drăgoi, Negrea,
carierei i s-au conferit Jora, Paul Constantinescu – care au instaurat în acel
prestigioase premii şi moment, în plan estetic şi prin faptul de creaţie, etapa
distincţii: Menţiunea modernă a şcolii româneşti de compoziţie” (Gh. Firca).
I (în 1934, pentru În domeniul muzicologiei a fost un creator de şcoală,
Suita pentru pian, valorificându-şi vastele cunoştinţe de istorie a muzicii prin
Psalm 137 pentru elaborarea unor ample opusuri de sinteză, delimitând şi
cor, Preludiu, Fugă definind cu rafinament şi acribie muzicologică epocile
şi Final pentru pian), şi stilurile muzicale reprezentative pentru istoria muzicii
Premiul III (1936, româneşti, fiind printre primii muzicieni români care au
pentru Psalm), introdus conceptul de analiză muzicologică.
Premiul II (în 1937, Lucrări de referinţă în muzicologia românească,
pentru Două dansuri exegezele sale surprind secvenţe sensibile ale începuturilor
groteşti, şi în 1938, muzicii psaltice româneşti, conturând etape ale influenţei
Medalia Herder - 1974 pentru Cvartet de muzicii bizantine, ruseşti şi germane (Muzica bisericească
coarde) şi Premiul I corală la români), propun o nouă metodologie de
(1943, pentru Requiem / Muzică la pomelnicul unui erou, persuasiune didactică în învăţământul preuniversitar
pentru cor şi orchestră, opus dedicat generalului-erou şi superior (Istoria muzicei universale şi româneşti –
lugojean Dimitrie Petrescu Tocineanu, violonist amator şi îndreptar pentru uzul conservatoarelor, seminariilor şi
membru fondator, în 1927, al Societăţii Filarmonice din liceelor –, Tipografia Municipiului Târgu Mureş, 1938,
Lugoj), toate, în cadrul Premiului de Compoziţie „George una din primele lucrări didactice de acest gen), definesc
Enescu” din Bucureşti, Premiul Internaţional „Gottfried concepte fundamentale ale muzicii autohtone şi universale
von Herder” al Universităţii din Viena (1974), titlul de (melodie, polifonie, tonalitate, dezvoltare, stil, disonanţă
membru corespondent al Academiei de Arte din Berlin, etc., consistente crochiuri reunite în vol. Studii şi eseuri
RDG (1975), ş.a. muzicale, Editura Muzicală a Uniunii Compozitorilor,
Creaţia sa muzicală, relativ restrânsă, cuprinde toate Bucureşti, 1974).
genurile, de la muzica corală a cappella, laică şi religioasă O inedită contribuţie cu caracter didactic este
(Imagini bănăţene, madrigalul Ionică, Liturghia pentru reprezentată de editarea a 23 de broşuri cuprinzând câte
cor mixt pe melodii de strană din Banat), la muzica de două discuri LP Electrecord, sub genericul Istoria muzicii
teatru (Priculiciul, balet-pantomimă într-un act, o certă în exemple muzicale. Capodopera sa muzicologică o
contribuţie la fundamentarea ca gen a baletului românesc) constituie cele două volume consacrate istoriei muzicii
şi muzica de scenă (Oedip rege de Sofocle, Moartea lui româneşti, Creaţia muzicală românească. Sec. XIX-XX,
Apthum de Ovid Densusianu şi Se face ziuă de Zaharia Editura Muzicală a Uniunii Compozitorilor din R.S.R.,
Bârsan), de la muzica de cameră vocală şi instrumentală Bucureşti, 1968, respectiv 1978, strălucită sinteză a istoriei
(Patru lieduri pe versuri de Rainer Maria Rilke, Cinci muzicii româneşti, în care surprinde, printr-un stil concis
lieduri pe versuri de George Bacovia, 11 cvartete), şi persuasiv, evoluţia şi particularităţile principalelor etape
la muzica vocal-simfonică (Recviem) şi simfonică stilistice.
(Rapsodia bănăţeană nr. 1 pentru orchestră, Concert Cu dublă ascendenţă etnică (român după tată,
pentru orchestră, Prolog simfonic, Sonata pentru orgă şi austriac după mamă), crescut, de la o fragedă vârstă, de un
orchestră de coarde ş.a.). Studiul intens al contrapunctului evreu, după decesul părinţilor săi, căsătorit cu o unguroaică,
la Neues Wiener Konservatorium şi-a pus amprenta pe Zeno Vancea reprezintă profilul bănăţeanului autentic, acel
evoluţia sa componistică, stilul său dobândind evidente Homo Banaticus, expresie a specificului baroc bănăţean
caracteristici şi virtuţi polifonice, care străbat întreaga sa descris cu atâta elocinţă de Lucian Blaga.

Pag. 34