Page 31 - Revista Morisena nr_1_2016

Revistă trimestrială de istorie

locale, contribuind, în anul 1853, cu o sumă de bani la
sponsorizarea reuniunii germane.
Străbunicul, Ioan Vancea, ofiţer de carieră, absolvent
al Academiei Militare din Viena, se stabilise la Lugoj
în anul 1809, odată cu ieşirea la pensie, după campania
victorioasă a lui Napoleon asupra armatei austriece. Lui
Dr. Constantin- Ioan Vancea, comandantul Legiunii Valaho-Ilirice, i se
Tufan Stan atribuise misiunea, îndeplinită cu succes, deşi fusese grav
rănit, de a organiza ariergarda care să asigure retragerea
trupelor habsburgice. Pentru faptele sale de arme a fost
avansat la gradul de colonel, iar mai târziu, în 1818,
înnobilat printr-un decret semnat de împăratul Francisc I,
care i-a acordat, conform uzanţelor, un blazon şi pecetea
imperială.
Stră-străbunicul pe linie paternă, Petru Vancea,
harambaşă (căpetenie) de haiduci, originar din comuna
Zeno Vancea, un autentic cărăşeană Slatina, era iniţiatorul unor repetate atacuri, la
Strâmtoarea Surducului, dar şi în alte locuri greu accesibile
Homo Banaticus din Banatul Montan, asupra convoaielor civile şi militare
imperiale care transportau monedele de cupru bătute la
monetăria de lângă Oraviţa. În 26 iunie 1738, în timpul
Zeno Vancea s-a născut la Bocşa Vasiovei în 8 deplasării unei coloane a armatei austriece aflate în drum
octombrie 1900, în urma unei întâmplări: deoarece, la spre Mehadia (venind dinspre Lugoj), o suită din care
începutul secolului al XX-lea, la Lugoj nu exista maternitate, făcea parte şi marele principe Francisc I Ştefan de Lorena
părinţii săi (căsătoriţi la Bocşa Montană în 12 iunie 1899) (viitorul soţ al Mariei Tereza), rătăcindu-se în pădure, a
au apelat la serviciile unui renumit medic bocşean, dr. fost surprinsă de o ceată de lotri români înarmaţi, îmbrăcaţi
Petru Borlovan (originar din comuna Sălbăgel), care, după în straie turceşti, conduşi de Petru Vancea. Oferindu-şi
obţinerea licenţei la Facultatea de Medicină din Viena, se serviciile pentru a facilita întoarcerea în siguranţă în tabără
stabilise în Bocşa Montană. Hotărârea fusese determinată a suitei imperiale, pădurea fiind împânzită de numeroase
şi de faptul că în mica aşezare cărăşeană locuiau bunicii detaşamente ale armatei otomane (aflate în plin război
din partea mamei, Otto Kintzl (1836, Lämberg – 1890, cu armia austriacă), căpetenia haiducilor a determinat
Vasiova) şi Wilhelmine Kintzl-Bintinger, originară mărinimia lui Francisc, care l-a răsplătit, numindu-l căpitan
din Oraviţa Montană. Otto Kintzl, funcţionar silvic de plăieşi şi oferindu-i o soldă anuală. Peste câţiva ani,
(Forstbeamter), angajat al Societăţii reşiţene U.D.R., era împărăteasa Elisabeta va ctitori o capelă, evocând fericita
rudă apropiată cu compozitorul austriac Wilhelm Kienzl. întâmplare prin inscripţionarea unui text. Evenimentul,
După naştere (asistată de dr. P. Borlovan), Zeno Vancea nu care a determinat ascensiunea lui Petru Vancea în ierarhia
a stat la Bocşa, potrivit propriei sale mărturisiri, decât 4-5 militară austriacă, consumat în timpul Războiului austro-
luni, după care s-a mutat cu părinţii săi la Lugoj. ruso-turc dintre anii 1736 şi 1739, încheiat prin Pacea de la
Tatăl său, Octavian Vancea (1860-1906), funcţionar Belgrad, a fost descris de Francesco Griselini, textul fiind
administrativ („diurnist”, apoi notar comitatens) la reluat de Nicolae Stoica de Haţeg.
Prefectura lugojeană, actor diletant în Societatea Teatrală, Zeno Vancea a rămas orfan la o vârstă fragedă, tatăl
avea o remarcabilă voce de bariton, activând ca membru în său părăsindu-l când avea doar 6 ani (1906), iar mama
reuniunea germană (Lugoscher Gesang- und Musikverein), sa, la vârsta de 11 ani. Pentru o scurtă perioadă de timp,
dar şi în Reuniunea Română de Cântări şi Muzică (corala de creşterea sa şi a surorii sale, Olga, s-a ocupat bunica,
ortodoxă), dirijată de Ion Vidu, împreună cu sora sa Wilhelmine Kintzl, în impunătoarea casă a familiei,
Maria, în virtutea manifestărilor specifice tradiţionalului construită de colonelul Ioan Vancea, apoi a fost încredinţat
peisaj multicultural şi plurietnic lugojean. Mama sa, spre adopţie procuristului bancar Edmund Feldman,
Johanna, profesoară de pian cu studii de specialitate la sculptor diletant, literat şi eseist evreu lugojean, un vechi
Praga, participantă activă la viaţa concertistică lugojeană prieten al tatălui său, care l-a îngrijit cu abnegaţie până la
ca acompaniatoare, a fost cea care i-a insuflat şi cultivat absolvirea Gimnaziului de Stat din localitate (cu limba de
dragostea pentru muzică. Bunica, Wilhelmine Kintzl, predare maghiară) şi obţinerea diplomei de maturitate. Aşa
o bună pianistă, a contribuit la educaţia sa artistică, cum mărturiseşte într-un manuscris cuprinzând însemnări
predându-i primele cunoştinţe pianistice. autobiografice inedite, identificat în Arhiva Vancea (pusă
Bunicul din partea tatălui, Ioan Vancea, arhivar la dispoziţie de Ioana şi Andrei Vancea, fiii muzicianului),
comitatens la Prefectura din Lugoj, recăsătorit cu binefăcătorul său i-a marcat existenţa: „Influenţa tutorelui
Iosefina (născută Stefani), originară din Sânnicolau meu a fost dintre cele mai binefăcătoare. Am fost crescut
Mare, se implicase în sprijinirea societăţilor culturale într-un spirit progresist, fără prejudecăţi naţionale, rasiste

Pag. 29