Page 34 - Revista Morisena nr_1_2016

MORISENA nr. 1/2016

săteşti după vechile melodii de strană din Ardeal», şi prin Timişoara în mai multe spectacole, între care Orfeu şi
care scrisoare îmi cereţi părerea asupra acestei lucrări, Euridice de Gluck) a fost întreruptă, potrivit propriei sale
[îi] răspund următoarele: mărturisiri, în urma unor jocuri de culise, fiind nevoit, în
a) Dl Octav Zeno Vancea este un tânăr muzicant cele din urmă, să-şi prezinte demisia. Înainte de numirea
muncitor, distins şi talentat. O altă Liturghie a Domniei oficială la catedră debutase în funcţia de custode al Primăriei
Sale [este vorba de Liturghia pentru cor mixt pe melodii şi al Muzeului Regional al Banatului, între obligaţiile de
de strană din Banat, compusă în 1928], de o factură şi o serviciu revenindu-i însă şi aceea de a preda cursuri la
tehnică mai adâncă, am avut-o în mână şi am apreciat-o. Conservator. În perioada timişoreană a absolvit un curs de
b) Convingerile noastre în ceea ce priveşte unitatea limba italiană, organizat de Institutul de Cultură Italiană
muzicală liturgică se vor realiza încet-încet, cu concursul, (1942-1943), iar ca rod al intenselor şi constantelor sale
bineînţeles, al oamenilor bisericii şi [al] laicilor preocupări muzicologice a publicat Muzica bisericească
înţelegători ai lucrului bun şi studiat. corală la români. Studiu critic şi Cartea dirijorului de cor.
Îndreptar pentru uzul conducătorilor de coruri (Editura
Mentor, Timişoara, 1944, respectiv 1945). În anul şcolar
1941-1942 a frecventat şi a absolvit cursurile secţiei de
teorie-compoziţie a Conservatorului de Muzică şi Artă
Dramatică din Cluj-Timişoara, prin care i se echivalau 5
ani de studiu, pe baza diplomei obţinute la Cluj în anul
1921.
În 30 noiembrie 1941 s-a implicat în desfăşurarea
manifestărilor prilejuite de serbarea comemorativă a
familiei Mocioni, interpretând Marş funebru de Alexandru
Mocioni, opus dedicat mamei sale Ecaterina. Printr-o
adresă semnată la 2 decembrie 1941 de Vasile Lăzărescu,
întâistătătorul Episcopiei Ortodoxe Române a Timişoarei
(nr. 2.410 C/1941), se subliniau meritele muzicianului:

„Domnule Profesor,

Apreciind la justa ei valoare contribuţia artistică
şi spirituală ce aţi dat pentru buna reuşită a serbării
comemorative a ilustrei familii Mocsonyi, în 30 noiembrie
c) Până atunci, tradiţiile regionale vor subzista, şi a.c., atât ca interpret neîntrecut al Marşului funebru,
cei cari le cultivă nu greşesc, căci este mai de preferit a compoziţie a neuitatului şi marelui Alexandru Mocsonyi,
continua şi a sprijini o atare tradiţie, care are într-însa cât şi prin aprecierea competentă ce aţi făcut lucrărilor
ceva din pietatea şi caracterul liturgic îndătinat, decât a sale muzicale în organul nostru eparhial, Vă rugăm să
adapta şi a vulgariza o cântare streină, lumească adesea, primiţi expresiunea mulţumirilor noastre, în numele Sfintei
lipsită de orice element care s-ar potrivi altarului. Episcopii Ortodoxe Române a Timişoarei.
d) Câteva observaţii mi-aş îngădui să fac, în dorinţa Primiţi, Vă rugăm, Domnule Profesor, asigurarea
de mai bine, şi anume: Autorul să revadă, ici-colo, accentele deosebitei noastre consideraţiuni ce Vă păstrăm.
şi metrica melodică. Iar la Răspunsuri să excludă acea Timişoara, la 2 decembrie 1941.
simţibilă [sensibilă] a modului minor – re diez, în cazul Episcop: Vasile [Lăzărescu].”
de faţă –, care denaturează specificul modului bisericesc.
Să încerce, şi va vedea marea deosebire de construcţie La invitaţia Cercului Bănăţenilor din Bucureşti,
melodică şi nuanţă liturgică. Deci întrebuinţeze re natural, asociaţie prezidată de dr. Petre Nemoianu, ansambluri
aşa cum este în cântarea populară şi chiar în unele cântări vocale şi instrumentale reprezentative din Lugoj şi
psaltice.” Timişoara, scriitori şi artişti plastici au participat, în prima
decadă a lunii martie 1943, la festivităţile şi concertele
După Dictatul de la Viena a fost nevoit să ia calea organizate sub genericul Săptămâna Bănăţeană. Cercul
refugiului la Timişoara. Şi-a petrecut anii de bejenie, între Bănăţenilor din Bucureşti, fondat în 1941, avea în
1940 şi 1945, ca profesor de contrapunct şi istoria muzicii componenţa sa scriitori, muzicieni şi studenţi originari din
la Conservatorul Municipal din Timişoara, corepetitor, Banat. Între membrii fondatori se aflau Petre Nemoianu,
pianist-acompaniator şi dirijor la Opera Română din Cluj- Anton Golopenţia şi Constantin Topliceanu. Înainte de
Timişoara (1941-1943), în capitala Banatului fiind găzduite fondarea Cercului, bănăţenii stabiliţi în Capitală fuseseră
principalele instituţii de cultură clujene, Conservatorul de organizaţi în Asociaţia Culturală din Banat, organism
Muzică şi Artă Dramatică şi Opera Română. Episodica sa constituit în anul 1926. În şedinţa din 6 aprilie 1929,
experienţă dirijorală (a condus orchestra Operei din Cluj- desfăşurată în sala Serviciului Cultural al Primăriei din

Pag. 32