Page 28 - Revista Morisena nr_1_2016

MORISENA nr. 1/2016

unul se referea la un fond pentru înfiinţarea la Panciova a ţeanul“. Aleksandar Zega, chimist (1860-1928) este unul
unei şcoli „valahe“, respectiv aromâne, destinată nume- dintre fondatorii Societăţii Sârbe de Chimie din Belgrad,
roşilor copii ai familiilor de aromâni din Banatul de Sud. iar Nikola Zega (1863-1940), etnolog şi custode al Mu-
Cei din familia Mandrino şi-au adus din Vlahoklisura zeului de Etnografie din Belgrad este un cunoscut cerce-
naşii - familia Oka - din care se trage şi unul din înteme- tător al portului popular, al morilor puse în mişcare de
ietorii Facultăţii de Comunicaţii din Belgrad, respectiv cai, al pescuitului pe Dunăre, al tatuajului...
Nikola S. Oka. Atât cei din familia Mandrino, cât şi cei Milan Zako, mare jupan de Panciova şi Vârşeţ, a
din familia Oka sunt legaţi prin multiple fire cu familiile cărui minunată casă din centrul oraşului stă şi păzeşte şi
Kiki, Bota, Paciu, Mano... Urmaşii acestora sunt şi astăzi astăzi amintirea slăvitelor zile de demult, a fost de ase-
numeroşi, iar o parte dintre ei trăieşte în continuare la menea de origine aromână. A trăit în această clădire în
Panciova. perioada de dinaintea Primului Război Mondial, iar ur-
maşii săi, până în deceniul opt al secolului al XX-lea.
Migraţia familiilor de aromâni în districtul Pancio-
va a continuat şi după cel de-al Doilea Război Mondial,
însă acum doar din Macedonia şi asta mai cu seamă din
apropiere de Ohrid, din Gornja şi Dolnja Belica. Cea mai
mare parte a acestor familii, în contextul istoric şi poli-
tic, şi-au adăugat la numele de familie particula „ski“.
Nanuševski, Balkoski, Popovski, Džamtovski, Badalov-
ski... sunt doar câteva dintre acestea.
Urmaşi atât ai aromânilor care au venit la Pancio-
va înainte de cel de-al Doilea Război Mondial, cât şi ai
celor care au venit după aceea sunt foarte numeroşi şi
interesant e faptul că mulţi sunt interesaţi să cunoască cât
mai mult despre acest grup etnic aproape pe deplin uitat
în Serbia, despre tradiţiile ei, despre obiceiuri, tradiţii...
să reînvie amintirile originii lor, ale strămoşilor, să-şi
aducă aminte de poveştile de familie şi amintiri.
Grup de aromâni Centrul Euroregional pentru Dezvoltarea Socie-
tăţii în Medii Multietnice „In medias res“ din Panciova
şi secţiunea sa pentru păstrarea şi dezvoltarea culturii
Puţină lume din Serbia cunoaşte astăzi faptul că aromâne, unică în Voivodina, motivată cel mai mult de
faimosul poet Branko Radičević este de origine aromâ- astfel de dorinţe şi emoţii, are deja un şir întreg de activi-
nă. Mama sa, Ruža Mihajlović - Radičević este născută tăţi menite să promoveze şi să afirme comunitatea etnică
la Vukovar, în vestita „Magazie Mihajlović“, o clădire în aromână în Serbia şi îndeosebi în Voivodina, dar şi lim-
stil baroc ai cărei proprietari au fost, începând din 1780, ba aromână, respectiv dialectul. Nenumăratele expoziţii
cei din familia Mihajlović, cunoscuţi târgoveţi din Vuko- cu fotografii vechi ale familiilor aromâne din Panciova
var. În această clădire a existat şi cea dintâi bibliotecă- şi Banat, prezentarea revistei noastre „21 vek“, din care
librărie sârbească, loc de refugiu pentru Vuk Stefanović un număr întreg a fost dedicat aromânilor din Panciova,
Karadžić. Doctorul în ştiinţele matematicii şi profesorul filme documentare şi „mese rotunde“ cu tematici dedi-
universitar Borivoj Mihailović din Panciova este unul cate micilor grupări etnice şi întotdeauna cu o puternică
dintre descendenţii acestei familii din Vukovar, iar urma- susţinere mediatică a tuturor activităţilor noastre - toate
şii săi se mândresc şi astăzi cu originea şi strămoşii lor. acestea sunt doar o parte a programului - în vreme ce
O foarte interesantă familie de aromâni, care s-a studiile de arhivă şi cele de pe teren rămân ca o con-
mutat în 1782 din Vlahoklisura în Banatsko Novoselo, tinuitate. În final, trebuie să scot în relief faptul că ne
este bogata familie Zega. Târgoveţi, posesori de pământ, bucurăm din inimă la fiecare contact, vizită şi colaborare
cei din familia Zega au rămas în memorie şi ca mari bine- cu prietenii noştri din comunităţile de aromâni din toate
făcători. Pe timpul marii foamete din 1814, Jovan Zega a ţările unde aceştia există, dar îndeosebi cu cei din ţara
copt zilnic câte-o pâine şi a împărţit-o gratuit conaţiona- vecină, România, şi acesta este un prilej să-i salutăm şi
lilor săi, le-a dat seminţe pentru recoltă şi a ajutat obştea să-i invităm la colaborare în scopul pătrării culturii, tra-
pentru a-i dezvolta condiţiile de trai în comun. Totodată, diţiei şi prieteniei.
cei din familia Zega s-au făcut cunoscuţi şi în calitate de Versiunea în limba română:
luptători curajoşi în bătăliile şi războaiele de pe parcur- Dușan Baiski
sul veacului al XIX-lea, iar unul dintre ei a devenit chiar
serdar şi prim adjutant al cneazului Nikola, în Muntene- * Am preferat varianta aromână a denumirii (n. tr.)
gru, despre care trubadurii vremii, cântăreţii la guslă, au Mulțumiri dlui Vasile Todi din Timișoara pentru fotografiile
cântat cântece sub titlul „Zega din Banat“ şi „Mişa Bănă- cu aromâni! (n.r.).

Pag. 26