Page 46 - Morisena7_2017

MORISENA, anul II, nr. 3 (7)/2017

sâmbăta de la discotecă, fiind înconjurată de foarte mulți reformate. Pe la orele 18, era întuneric deja când Slobodanca
prieteni. Trăia la intensitate maximă fiecare zi, după cum s-a întâlnit, lângă Catedrală, cu amicul Dănuț Gavra, aflat
rememorează cu emoție mama: „Punea suflet în tot ceea într-un grup destul de numeros de revoluționari. Aceștia
ce făcea, dacă cumpăra ceva, din toată inima făcea… De tocmai se ciocniseră cu un dispozitiv de militari masat în
toate făcea: curățenie în casă, mâncare, cosea… toate fața Primăriei. Cu câteva minute înainte, acest grup inimos
rochițele singură și le-a cusut! “. se prinsese în „Hora Unirii“ și cântase pentru prima dată
10
La vârsta maturității, Slobodanca se angajează la viitorul imn „Deșteaptă-te române! “. Grupul, la care se
16
Fabrica de Ciorapi din Timișoara pentru a câștiga un bănuț. adăugase de acum și Slobodanca, a trecut Podul Mihai
Aici, la fabrică, a fost colegă cu o mătușă, prietena și Viteazu cu gândul de a ajunge în Complexul Studențesc,
confidenta ei intimă. Fire independentă, își dorea cu ardoare ca să „invite“ și studenții în stradă. Pe drum, „fetele erau
să fugă în străinătate. În acest sens, încheie o căsătorie mai aprinse, strigam lozinci precum: «Libertate!», «Uniți-
formală cu un vecin de la bloc, Johann Ewinger, de origine vă cu noi!», «Să scoatem studenții!» etc… Dana mă tot
germană . Din păcate, despre această hotărâre, părinții și trăgea de mânecă: «Ce, ți-e frică? Strigă și tu!» “. Odată
11
17
bunicii nu au știut nimic. Deși venea tot mai rar la Gelu, ajunși în complex, manifestanții, au constatat că nu prea
păstrează o frumoasă legătură cu fratele rămas acasă în aveau pe cine să cheme în ajutor, majoritatea studențimii
sat: „Iubea copiii. Îl lua pe fiul meu cel mai mare la ea, la fiind deja plecată în vacanța de iarnă.
Timișoara, îl ținea 4-5 zile, îl plimba, se distrau... A murit De aici, sute și sute de timișoreni nemulțumiți
supărată că n-am vrut să i-l las și pe al doilea… “. și la capătul răbdării, de toate categoriile sociale, de
12
În vara lui 1989 avea să-l cunoască pe Dănuț toate confesiunile religioase, au îngroșat rândurile
Gavra , un prieten de nădejde, împreună cu care își va manifestanților, strigătele lor străbătând bezna de pe
13
petrece ultimele ore de viață, în sângeroasa noapte de 17 străzi. Doar uruitul TAB-urilor se auzeau din când în când,
decembrie. Dănuț Gavra, care făcea parte din cercul de înăbușit, tot mai aproape. Calea Lipovei, Calea Girocului,
prieteni ai Slobodancăi, își aduce aminte de o propunere a Calea Aradului, Calea Șagului, Piața Libertății – Piața 700,
acesteia, făcută cu doar două luni înainte de evenimentele Piața Operei – Catedrală, Podul Decebal – Piața Traian,
din decembrie 1989: „Eu lucram la C.F.R. în perioada aia au constituit tot atâtea focare de luptă a timișorenilor
și mergeam des spre graniță (Stamora, Ionel) și nu puțini descătușați, convinși că dictatura ceaușistă poate fi
au reușit să fugă la sârbi, păcălind grănicerii… Și Dana dărâmată numai uniți fiind.
mi-a sugerat, într-una din lungile noastre discuții, să o Dana Iezdici, împreună cu Dănuț Gavra și ceilalți
ajut să treacă frontiera dar m-am opus spunându-i: «Lasă, camarazi, aflați în primele rânduri, braț la braț, cu un
dacă putem face ceva pentru țara asta, trebuie s-o facem tricolor încă nedecupat în frunte, simțind sângele libertății
din interior»… Și am rămas acasă… Acum îmi pare rău că cum le curge prin vene, după ce au străbătut Complexul
n-am ajutat-o. Era cu un martir mai puțin “. Studențesc, se îndreaptă acum către sediul Miliției, cu
14
Duminică, 17 decembrie 1989, de dimineață, dorința de a cere eliberarea confraților lor arestați în
Slobodanca conduce la Gara de Nord un tovarăș de ultimele zile . Luptătorul cu un singur picior, Dănuț
18
arme de-al fratelui ei, venit tocmai de la Galați pentru a Gavra, povestește cu emoție în glas, ultimele clipe alături
se revedea cu Slobodan și pentru a face cumpărăturile de prietena lui: „…Acolo, pe Ofcea, când am făcut colțul
de Crăciun aici în Banat . Revenită acasă, după-amiaza, către Pestalozzi, prietena mea, Slobodanca, a zis: «Ridică-
15
eroina noastră, își anunță părinții că își dorește să meargă și mă! Să vedem, sunt mulți cu noi?». Fiind mai mică de
ea la „demonstrație“. Deși prevenită de mama îngândurată, statură, am prins-o de picioare și am ridicat-o. „Oaau!
Dana, aflată sub impulsul unui entuziasm patriotic – zice – suntem patru-cinci mii de oameni. Și încă nu-i
revoluționar-anticomunist specific acelor zile în toate văd pe toți, că mai sunt și după colț!» “. Era aproape ora
19
sufletele tinere din Timișoara, se strecoară printre grupurile 20, când marea masă de manifestanți s-a rupt în două, o
de manifestanți care se îndreptau către inima orașului, parte hotărând să meargă în centru, „unde sunt morți și
Catedrala Mitropolitană. Auzise, desigur, de forfota care răniți“ și o altă parte să-și continue drumul către Podul
se petrecea de câteva zile în Piața Maria, în jurul bisericii Decebal și apoi, mai departe spre sediul Miliției Județene.
Slobodanca și grupul ei, așadar, au intrat pe aleea ce
10 Ibidem. desparte Canalul Bega, în stânga și Parcul Poporului, în
11 Informații obținute de la fratele eroului martir, Iezdici dreapta. În acest moment, parcă presimțind ceva, Dana îi
Slobodan.
12 Ibidem. 16 Relatare a revoluționarului Dănuț Gavra: „Nu știam versurile,
13 Revoluționar, rănit la piciorul stâng pe 17.12.1989 la Podul știam doar „Deșteaptă-te române din somnul cel de moarte“ și
Decebal. repetam tot așa...“.
14 Relatare a revoluționarului Dănuț Gavra din Timișoara, 17 Ibidem.
prietenul eroului martir, martie 2012. 18 Peste 1.200 de arestări au fost operate în 16-17.12.1989 la
15 Înainte de 1989, Banatul, ca și alte zone limitrofe ale țării, era Timișoara.
privilegiat datorită „micului trafic”, în fosta Iugoslavie, populația 19 Pasaj din interviul Masacrul de la Pod II, luat domnului Dănuț
aprovizionându-se de la vecinii sârbi cu produse pe care nu le Gavra de Liza Kratochwill în 2008, publicat în revista on-line
găseau în țară. Buletin științific și de informare Memorial 1989, nr. 5/2009.

Pag. 44