Page 47 - Morisena7_2017

Revistă trimestrială de istorie

mărturisește amicului ei: „Nu-mi pare rău de nimic, numai localitatea ilfoveană Popești-Leordeni. Cu durere trebuie
că voi muri nemântuită!”. Acestea au fost ultimele cuvinte amintit, că și trupul eroului nostru martir, Slobodanca
ale Slobodancăi Iezdici-Ewinger . Ewinger, a fost supus acestei nebunii atroce atee. Când
20
Ceea ce a urmat, e greu de descris și mai ales părinții victimelor au venit la spital pentru a-și lua acasă
de înțeles. La aproximativ 20 metri de pod, o unitate fiii dragi, pentru a-i plânge și îngropa creștinește, au fost
militară , cu un pluton de execuție în față, aliniat pe două izgoniți și amenințați cu moartea. În zilele următoare, când
21
rânduri, a deschis focul, fără niciun fel de somație, înspre s-au descoperit hainele și obiectele personale ale martirilor,
demonstranții care strigau cu încredere: „Fără violență!“. bunuri redate familiilor, au fost identificate 35 din cele 43
În ploaia de gloanțe, cad jertfă pentru mai binele țării șapte de cadavre. Ulterior, au mai fost identificate 4 victime, alte
timișoreni. Printre ei și „Libertatea“ (Slobodanca) noastră. 4 au rămas necunoscute până astăzi.
Avea numai 21 ani. Nimeni nu credea că Armata Română
va folosi muniție de război într-o luptă inegală cu frații
lor. Și totuși, minți diabolice și fără Dumnezeu au poruncit
toate acestea cu o cruzime inexplicabilă. Alături de cei
șapte martiri, la Podul Decebal au fost rănite 29 persoane,
însă mai putem adăuga liniștiți încă cel puțin 10 .
22
În constatările instanței despre efectele actelor de
represiune, în dreptul Danei scrie: „Ewinger Slobodanca,
în vârstă de 21 ani, muncitoare, al cărei cadavru a dispărut,
a fost împușcată mortal în seara de 17 decembrie 1989,
pe când se afla între demonstranții din zona Podul
Decebal“ . În situația de fapt reținută de aceeași instanță se
23
menționează: „În seara zilei de 17 decembrie 1989, forțele
armate, care aveau anumite zone de responsabilitate,
făcând uz de armă, au împușcat 242 persoane, din care 54
au decedat imediat sau ulterior în spital, iar 188 au fost
rănite grav“ . În continuare este lista oficială a morților și
24
răniților din perioada 17-22.12.1989. În total, 72 morți și
253 răniți. În realitate au fost mai mulți.
Luni, 18 decembrie 1989, a intrat în conștiința
timișorenilor ca ziua sinistrei operațiuni „Trandafirul“.
Aceasta reprezintă încă o faptă abominabilă a structurilor de
Securitate în colaborare cu Ministerul Apărării, Ministerul
de Interne și cu complicitatea unor cadre medicale de la
Spitalul Județean Timișoara . În cadrul acestei operațiuni, Placă comemorativă la intrarea
25
la adăpostul nopții, 43 de cadavre ale celor împușcați în Parcul „Regina Maria“ din Timișoara
mortal cu o zi în urmă, dar și ale unor răniți executați în
mod mârșav în Spitalul Județean Timiș, au fost sustrase din
morga acestui spital și transportate într-un tir frigorific la O ipoteză uluitoare și o descoperire macabră
București. Apoi au fost incinerate la Crematoriul „Cenușa“ din 1991, datorată în principal zelului neobosit pentru
pentru ca rămășițele lor să fie aruncate într-un canal din aflarea adevărului al regretatului jurnalist timișorean
Iosif „Bebe“ Costinaș, schimbă și deschide din nou rana
20 Dănuț Gavra, rel. cit. în problematica morților Timișoarei. Se pare că o parte
21 Este vorba despre UM 01185 din Timișoara de pe str. Chișodei, a trupurilor neînsuflețite ale eroilor nu au fost duse la
sub comanda maiorului Gheorghe Badea. Spitalul Județean ci direct la fermele CAP din cartierul
22 De exemplu, luptătorul Dănuț Gavra nu figurează printre cei Freidorf, cu un ARO alb și arse în data de 18.12.1989,
29 răniți. ascunse în niște căpițe de fân. Conform cerecetărilor
23 Procesul de la Timișoara, vol. II, filele 643-647; vol. XV, fila amintitului ziarist, dar și a unor informații care au
421. „respirat“ în primii ani de la Revoluție, pentru a masca
24 Ibidem. mirosul de cadavru uman, au mai fost arși doi porci și
25 Operațiunea ”Trandafirul” viza ștergerea urmelor masacrului câteva cauciucuri. Trei saci din plastic cu cranii și oase
din 17.12.1989 de la Timișoara. Ordinul a fost dat de Elena au fost analizate într-un laborator din îndepărtatul Tokyo,
Ceaușescu, aplicarea a revenit generalilor Nuță Constantin și care a confirmat: „Sunt resturi carbonizate de oase de
Emil Macri, șefului Securității Timiș, Traian Sima, directorului om!”. Mai mult, un martor ocular „a plecat din țară de
de la Criminalistică, Nicolae Ghircoiaș, șefului Miliției Județene frică, pentru că la Freidorf, lângă Fabrica de Zahăr, exista
Timiș, Ion Deheleanu, medicului chirurg Ignat Mircea Octavian o groapă comună! “. Această ipoteză este susținută și de
26
care era și general al Securității Timiș, directorului Spitalului
Județean, dr. Golea Ovidiu Sorin ș.a. 26 Iosif Costinaș, M-am întors, Editura Marineasa, Timișoara,

Pag. 45