Page 49 - Morisena7_2017

Revistă trimestrială de istorie

lităţi, Nikolai Mihnevici, comandantul unei companii din re- alături de ruşi contra turcilor .“ „Telegraful Român” face o
17
gimentul de gardă Semionovski, ofiţer inteligent care nota la revistă a presei şi conchide: „Alte foi susţin că România, în-
1877: „A doua zi, pornim spre Ploieşti. Drumul aminteşte de dată ce turcii s-ar încerca să calce pământ românesc, s-ar de-
Basarabia, dar locurile sunt mai frumoase. Pe partea dreaptă clara independentă şi şi-ar întoarce armele contra Turciei .“
18
se văd Carpaţii .“ Ofiţerul finlandez Victor Tuderus, nota şi
9
el în memoriile sale de război despre moldoveni şi munteni, 3. Fapte, idei și sentimente confraterne
despre „firea meridională, vie a locuitorilor, care se manifestă
pretutindeni, creând o atmosferă de veselie constantă .“ Momentul declarării independenţei beneficiază de o
10
Medicul militar finlandez F. Wahlberg, şi el participant la atenţie deosebită şi este interpretat, firesc, din perspectiva
conflicte, vorbea în legătură cu poporul nostru elogiind „ma- celor mai mari realizări pentru naţiunea română din secolul
rea lui ambiţie naţională .“ XIX. Iată ce relata „Familia”, 22 mai/3 iunie 1877: „Luni
11
Se împlineau anticipările de la 1848, prezente în pre- 9/21 mai, dară, s-a petrecut în capitala României un fapt dorit
sa română de dincoace de munţi, de pildă din „Foaie pentru de seculi şi care va fi înscris cu litere de aur în analele române.
Minte, Inimă şi Literatură”: „Cel mai sigur şi mai bun criteriu Ideea pentru care au luptat atâţia domni iluştri, atâţia mari pa-
al maturităţii unui popor este dacă acelaşi e în stare a se gu- trioţi şi atâtea generaţiuni s-a împlinit.” Sau numărul dinain-
berna şi administra pe sine şi prin ai săi bărbaţi, fără epitropia te cu o săptămână din aceeaşi „Familia” (15/27 mai 1877):
şi de-a dreptul conducerea vreunei alte puteri străine (…) .“ „România s-a proclamat independentă şi totodată a declarat
12
Treptat, efortul românilor va ajunge să reprezinte, cum citim război Turciei .“Se reproduc discursurile oamenilor politici

19
într-o publicaţie de la finele aceluiaşi „secol al naţiunilor”, „o susţinute în Cameră sau în Senat, un tratament entuziast i se
importantă chestiune în complexul chestiunilor naţionale din rezervă ministrului român de Externe, totul e bucurie, speran-
imperiul Habsburgilor .“ ţă, sentiment al renaşterii: „D-l Kogălniceanu, ministrul de
13
externe, a declarat că naţiunea română e liberă şi indepen-
2. Echivalentul Învierii dentă, însă se recere încă, ca proclamarea de independenţă
a României să fie recunoscută şi de Europa. (…) Să trăiască
Evenimentele lui 1877 sunt urmărite atent, în toate România liberă şi independentă !… “; „ (…) ministrul de es-
20
etapele desfăşurărilor politic-militare. Sunt bine controlate terne român numai constatează, că de oarece Turcia a rupt le-
zvonurile, sunt calculate, cântărite toate informaţiile primi- găturile cu România, ea a devenit independentă; adaugă însă
te, auzite, oferite din surse varii, dar fundamentul naţional al că posiţiunea aceasta nouă trebuie să fie acceptată de Europa.
problemei rămâne pivotul atenţiei în mentalul perceptiv al Alte date mai sigure şi mai lămurite ne lipsesc în momentul
românului din Transilvania, Banat, Crişana, Maramureş, Bu- când scriem aceastea (…) .“
21
covina: „(…) de asemenea nu ne surprinde nici ştirea adusă Adesea, independenţa, act istoric, e văzută mai mult
de jurnalele străine, că România ar fi ajuns de a se proclama decât un ideal, e idealizată: „Mai nou, Independenţa abso-
independentă de Turcia şi domnitoriul Carol de a se încorona lută a României este oficial consacrată şi proclamată, atât în
rege al Românilor, căci toate se pot întâmpla .“ Mult înain- Camera Deputaţilor, cât şi de Senat în 9/21 mai (Florariu).
14
te de a deveni act oficial Convenţia din aprilie, consulul Totodată starea de răsbel a României faţă cu Imperiul oto-
austriac de la Iaşi raporta la Viena că în Transilvania,
Bucovina şi Banat în mediile româneşti se discută de războ- man e oficial proclamată ! – Toţi românii strigă: „Să trăiască
iul iminent al României, alături de ruşi, cu turcii şi de prepa- România absolut independentă !!!” „Să trăiască domnitorul
22
rarea unei proclamaţii tipărite ce urma a fi răspândită discret ei, Carol !!!“; „Noutatea cea mai mare pentru noi se rezumă
în provinciile imperiale. „Gazeta Transilvaniei” anunţa cu la cuvintele: România s-a proclamat independentă şi totdată a
15
23
entuziasm pregătirile româneşti: „România a mobilizat nu declarat război Turciei “; „Actul acesta a produs pretutindeni
numai toată armata stabilă, cea teritorială şi rezervele, ci şi o bucurie de nedescris. Până în cele mai îndepărtate colţuri
miliţiile şi gloatele sau garda civilă. Trupele române s-au con- ale teritoriilor locuite de români, pătrunsese vestea despre
centrat în România mică şi anume la Calafat, unde românii au declararea de neatârnare şi intrarea României în război, pen-
24
vreo 70 de tunuri „Krupp .“ La 8 aprilie 1877, în aceeaşi ga- tru pecetluirea cu sabie şi sânge a actului de neatârnare .“
16
zetă, articolul vădeşte forţă de pătrundere a realităţii factice, Independenţa românilor e un început pe drumul regăsirii de
intuiţie: „Drept aceea, poporul român, serbând Paştile Învierii sine a naţiei: Iată ce scrie „Gazeta Transilvaniei”, citată de
Domnului şi ale învierii naturii, nu va întrelăsa să serbeze şi „Românul”, din Bucureşti, în numărul din 18/30 mai 1877:
paştile redeşteptării simţului şi ale conştiinţei sale româneşti „Salutăm cu inima plină de bucurie această ştire, căci ea se
şi apoi conştiu de sine, de forţele şi vitalitatea sa, va năzui să grăbea a ne spune că de azi încolo România începe o epocă
ajungă şi acel moment în care să poată serba şi marea sărbă- nouă, o viaţă nouă de libertate şi independenţă.” „Şi acum
toare a reconstituirii unităţii sale.” În apelul lansat de Ersilia România întreagă, sub lovitura puternicei emoţiuni ce face a
Sturza se insistă asupra motivării intrării noastre în conflictul bate orice animă română, înălţând glas de mulţimire către ce-
militar direct, bombardarea malului românesc de către oto- riu, imploră pe D-zeu, care a scăpat-o până acum din furtunile
mani: „Între acestea, turcii au început a bombarda cetăţile de ce ameninţau în atâtea rânduri de a o nimici, să-i deie şi astă
lângă Dunăre ale României, la ce tot românul cu suflet voini- dată sprijinul său pentru întemeierea unei Românii indepen-
cel a pus mâna pe armă şi astăzi se luptă pe viaţă sau moarte dente şi fericite .“
25

Pag. 47