Page 53 - Morisena7_2017

Revistă trimestrială de istorie

Dr. Costin Feneșan provincial, inclusiv cele în limba română , în vreme ce
3
(București) în Banatul grăniceresc s-a cristalizat treptat învățământul
elementar în limba română prin așa-numitele școli națio-
Două scrisori românești nale și cel în limba germană prin așa-zisele școli triviale,
divizionare și de specialitate (matematică, agricultură) .
4
din Banatul grăniceresc Numai că, limba română era exclusă din administrație și
din circuitul documentelor oficiale, cu excepția unor or-
(1821, 1833) donanțe tipărite în limba română ale autorităților militare
și civile. În Granița Militară Bănățeană limba română era
folosită cu precădere la redactarea registrelor parohiale
După încorporarea Banatului imperial în regatul
Ungariei și reînființarea comitatelor Timiș, Torontal și (botezați, cununați, decedați) și la cea a condicilor de cir-
culare ale episcopilor și protopopilor – și acestea expuse
Caraș (1778-1779) statutul constituțional al provinciei adesea pericolului sârbizării datorită politicii promovate
dintre Mureș, Tisa, Dunăre și munții spre Țara Româ- de înalta ierarhie bisericească de la Carloviț. În Granița
nească și Transilvania avea să sufere deosebiri sensibile Militară Bănățeană scrierea în limba română mai era fo-
pentru aproape un secol, până la desființarea Graniței losită de negustorii locali și deopotrivă de reprezentanții
Militare Bănățene la sfârșitul anului 1872. În așa-numi- tot mai numeroși ai „intelighenției” instruite la școli mai
tul Banat provincial s-a instaurat, pe de o parte, admi- înalte, dar asta numai în cadrul relațiilor interromânești.
nistrația comitatensă subordonată Consiliului Locum- De aceea, documentele administrative, cele de proprietate
tenențial Ungar de la Buda, documentele oficiale fiind ori actele comerciale redactate în limba română sunt - cel
redactate în limbile latină și maghiară. În zona de fron- puțin în cazul Graniței Militare – relativ puține, păstrate
tieră din sudul și sud-estul Banatului a continuat, pe de fiindu-ne și mai puține. În cursul cercetărilor noastre de
altă parte, administrația militară în așa-numita Graniță arhivă am avut satisfacția să descoperim două astfel de
Militară Bănățeană prin cele două regimente de graniță documente, de mare interes atât prin conținut cât și prin
organizate treptat în anii 1764-1774: Regimentul nr. 12 limba savuroasă în care sunt redactate.
germano-bănățean cu sediul la Panciova și Regimentul Cel dintâi este o adeverință întocmită la Mehadia,
nr. 13 româno-iliric (din 1838 româno-bănățean) cu se- la 30 octombrie 1821 , prin care Crăciun Calțun, locote-
5
diul la Biserica Albă (din 1803 la Caransebeș). Aflată nent-major în Regimentul de graniță nr. 13 româno-ili-
sub autoritatea Comandamentului Militar General al ric, recunoștea că primise de la Nicola Zoican, negustor
Banatului, Granița Militară Bănățeană era subordonată din Țara Românească, nouă perechi de boi pentru a le
Consiliului Aulic de Război de la Viena, documentele vinde și a împărți apoi pe din două, „la ortăcie”, câștigul
oficiale fiind redactate exclusiv în limba germană. Dife- obținut. Prețul unei perechi de boi era de 61 de florini, o
rențele de statut constituțional între Banatul provincial sumă deloc neînsemnată, pe care Calțun și Zoican spe-
și cel grăniceresc – situație remarcată de altfel de mai rau să o sporească la vânzarea animalelor.
toți călătorii care au vizitat provincia în prima jumătate În legătură cu acest document se impun câteva
1
a secolului al XIX-lea - au determinat eo ipso statutul observații. Nicola Zoican, negustorul din Țara Româ-
și situația locuitorilor de acolo. În cazul românilor, care nească, era originar din Balta, un sat din județul Me-
constituiau aproape două treimi din populația Banatului hedinți, învecinat cu Granița Militară Bănățeană. El se
– în Granița Militară proporția se apropia chiar de 75 % ocupa de mai multă vreme cu negoțul de animale spre
2
–, pe lângă situația lor economică și socială, aflată într-o Imperiul habsburgic. Astfel, în 1815 Zoican exportase
inferioritate vădită față de celelalte etnii din Banat (în la Pesta spre vânzare un număr de 177 de porci îngră-
speță coloniștii germani și sârbii), se punea problema șați . In mod firesc, el socotise nimerit să stabilească
6
dezvoltării pe planul cultural și al păstrării conștiinței „dincolo de hotar” relații de colaborare cu persoane care
etnice/naționale prin școală și biserică. Reformele io-
zefine din ultimul sfert al secolului al XVIII-lea au deter- 3 Ibidem, p. 113-131
minat apariția unui sistem de școli elementare în Banatul 4 Vezi în acest sens Costin Feneșan, Contribuții la istoricul învățămân-
tului în Granița Militară Bănățeană la sfârșitul secolului al XVIII-lea
1 Ca exemplu îl cităm pe mareșalul napoleonian Marmont: și începutul secolului al XIX-lea, în „Studii de istorie a Banatului“,
Voyage du Maréchal Duc de Raguse en Hongrie, en Transylvanie, vol. II, Timișoara, 1970, p. 91-110; i d e m, Școala de matematică de
dans la Russie méridionale, en Crimée et sur les bords de la Mer la Caransebeș la începutul secolului al XIX-lea. Câteva considerații,
d’Azoff, à Constantinople, dans quelques parties de l’Asie Mineure, în „Tibiscum“ (Acta Musei Caransebesiensis), s.n., arheologie-istorie,
en Syrie, en Paléstine et en Egypte, vol. I, Paris, 1837, p. 81-103. vol. I, Caransebeș, 2011, p. 193-202 și i d e m, Școala de silvicultură
2 Carl Bernhard Edler von Hietzinger, Statistik der Militärgränze de la Caransebeș (1810-1812), în vol. „Multiculturalism, identitate
des österreichischen Kaiserthums, vol. I, Viena, 1817, p. 171-173, și diversitate. In honorem prof. univ. dr. Rudolf Gräf la împlinirea
p. 200-201 și Felix Milleker, Geschichte der Banater Militärgrenze vârstei de 60 de ani“, Editura Mega, Cluj-Napoca, 2015, p. 209-219.
1764-1873, Pančevo, 1925, p.182, dar mai ales Nicolae Bocșan, 5 Vezi doc. 1.
Contribuții la istoria iluminismului românesc, Editura Facla, 6 Biblioteca Academiei Române București, Documente Istorice,
Timișoara, 1986, p. 103. pachetul MCDLXI, nr. 125.

Pag. 51