Page 54 - Morisena7_2017

MORISENA, anul II, nr. 3 (7)/2017

îi puteau fi de folos la negoțul său. De aceea „ortăcia” de Filip Chiticeanu , fraităr, tot cu caractere chirilice,
10
lui cu locotenentul-major Calțun nu este defel surprin- vădind folosirea frecventă a scrisului în limba română.
zătoare. Prin gradul militar pe care îl avea, Calțun era Al doilea document românesc din Granița Mili-
cu mare probabilitate, după căpitanul aflat la comandă, tară Bănățeană este o adeverință în copie vidimată cu
al doilea militar ca importanță din compania a 5-a, cu privire la hotarul „ce să numește Topolnița”, aflat între
sediul la Mehadia , a Regimentului de graniță nr. 13. satele grănicerești Iablanița și Petnic . Adeverința, un
11
7
De asemenea, Calțun avea fără îndoială contacte utile extras după „ristovu” – probabil o formă coruptă din
atât la Cordonul de gra- hrisovul, cu înțelesul de
niță de la Orșova Veche, document, în acest caz
cât și la Carantina de registrul cadastral – se
la Jupalnic, relații care referă la bunurile imobi-
îi puteau fi lui Zoican liare (livezi și pământ de
de cel mai mare fo- arătură) care îi aparțineau
los. Cât îl mai privește Zoicăi Tatucu din Iabla-
pe locotenentul-major nița. Potrivit adeverinței,
Calțun, care a semnat bunurile nemișcătoare
autograf adeverința, cu ale mai multor membri ai
un duct care trădează familiei Tatucu fuseseră
frecvența folosirii scri- „înpetrite (adică delimi-
sului în limba română, tate cu pietre de hotar - n.
acesta a înțeles să pro- n.) de la moș-strămoșii
fite de oportunitățile de noștri”, copia întocmită
12
ascensiune socială ofe- la Petnic, sediul de com-
rite unui român din Granița Militară. La Cornea, satul panie, având pe semne rostul să servească la aplanarea
său natal, Calțun a urmat cu siguranță școala națională, unui conflict de proprietate. De altfel semnatarii aces-
deprinzând acolo cât se poate de bine cititul și scrisul tui document erau mai mulți membri ai familiei Tatucu,
în limba română. Calitățile de care dădea dovadă i-au anume Nicolae, fiul preotului Zaharia Tatucu, caporalul
deschis fără îndoială calea avansării în ierarhia militară, de administrație Zaharia Tatucu și grănicerul Gheorghe
mai ales că la Cornea se afla sediul companiei a 8-a a Tatucu . În vreme ce Zaharia, caporalul de adminis-
13
8
Regimentului de graniță nr. 13. La izbucnirea războiu- trație și-a semnat, pe măsura funcției sale, numele cu
lui austro-turc în 1788, tânărul Crăciun Calțun avea deja caractere latine, iar funcția deținută cu caractere Fraktur
14
gradul de „fraităr” ( din germ. Gefreiter, adică fruntaș). (impropriu numite gotice), pe grănicerul Gheorghe,
În timpul luptelor cu trupele turcești, Călțun a fost luat probabil neștiutor de carte, l-a semnat preotul Constan-
prizonier, probabil în cursul bătăliei de la Mehadia. Se
pare însă că, încă înainte de războiul cu turcii, Calțun 10 Familia Chiticeanu este din Mehadia.
ajunsese elev la școala divizionară de la Mehadia (cu 11 Ambele sate făceau parte din compania a 4-a, cu sediul la Pet-
predare în limba germană). Supoziția ne este întărită de nic, a Regimentului de graniță nr. 13. Compania de la Petnic avea
mențiunea pe care o face protopopul Mehadiei, Nicolae în compunere satele Petnic, Iablanița, Lăpușnicel, Globucraiova,
Stoica de Hațeg, în Cronica Banatului: „Din Țarigrad Mehadica, Pârvova și Șumița.
[Istanbul – n.n.] carte fraiteru Crăciun Călțun di la Cor- 12 Vezi doc. 2.
ni, rob, îmi scrie (subl. n.) în robie cum trăește, că-i 13 Din familia Tatucu provine o adevărată „dinastie” de preoți
viu .“ Nu știm, cel puțin deocamdată, când s-a întors ai Iablaniței: Ignat (1736-1798), hirotonit preot în 1760, calitate
9
Calțun acasă din robia de la turci. Cert este însă faptul, în care a slujit până la moarte; Zaharia (1763-1851), hirotonit
că și-a reluat cariera militară în Regimentul de graniță preot în 1788, calitate în care slujit aproape 50 de ani; Nicolae
nr. 13, ajungând până la gradul de locotenent-major, o (1790-1875), hirotonit preot în 1832, calitate în care a slujit până
performanță cu adevărat remarcabilă pentru un român în 1872; Gheorghe (1817-1889); Pavel (1814-1891); Nicolae
în acea vreme. Mai rămâne să remarcăm faptul că ade- (1848-1903); Gheorghe (1860-1943), vezi Dumitru Terfaloagă,
verința lui Calțun a fost semnată, în calitate de martor, Monografia satului Iablanița din județul Caraș-Severin, Editura
Marineasa, Timișoara, 1997, p. 132-135.
14 La funcționarea administrației de graniță, căpitanul-coman-
7 Din compania de la Mehadia făceau parte localitățile grăni- dant al fiecărei companii era șeful nominal al acesteia, numai că
cerești Mehadia, Băile Herculane, Pecenișca, Bârza, Globurău, își exercita atribuțiile printr-un locotenent sau sublocotenent de
Valea Bolvașnița și Plugova. administrație numit ca ofițer economic/de administrație. Acest
8 Din compania de la Cornea făceau parte localitățile grănice- ofițer încheia cu fiecare familie (comunion) de grăniceri toa-
rești Cornea, Crușovăț, Cuptoare, Cănicea și Domașnea. te actele referitoare la obligațiile care îi reveneau, înscriindu-le
9 Nicolae Stoica de Hațeg, Cronica Banatului, ediție de Damas- într-un carnet special deținut de fiecare familie (comunion). În
chin Mioc, ediția a II-a, Editura Facla, Timișoara, 1981, p. 284. activitatea sa, ofițerul economic/de administrație era ajutat de
Însemnarea cronicarului este din luna decembrie 1789. caporalul de administratie (Verwaltungs-Korporal).

Pag. 52