Page 10 - Ghe. Moldovan - Istoria invatamantului banatean pentru surdomuti

* *
În acest moment se cuvine să facem o scurtă recapitulare. La 1802, un grup de profesori de la
Institutul de Surdomuţi din Viena înfiinţau, la Vác, prima şcoală pentru surdomuţi din Ungaria; Michael
Hoffmann, posibil pregătit la Viena, a înfiinţat o şcoală de surdomuţi la Bozovici, după 1830 ; Alexander
Venus, directorul Institutului de Surdomuţi din Viena, preda pedagogia surzilor la Budapesta în anul
şcolar 1859-60 ; Gausz József, profesor la Institutul de Surdomuţi din Viena, preda pedagogia surzilor la
Vârşeţ în anul şcolar 1862-63.
Sunt doar coincidenţe? Nu cumva suntem martorii unei acţiuni bine gândite şi bine plănuite?
Am arătat anterior că în anii ’30 ai secolului XIX au mai fost unele încercări de înfiinţare a unor
astfel de institute. Karl Schäffer le enumera pe cele din Liptó-Szt.-Miklós, Budapesta şi Bratislava
[139.p.8 ; 140.p.11-12]. Nu cumva au fost şi acestea opere ale diferiţilor delegaţi ai şcolii vieneze? Oare
au fost singurele cazuri? Este posibil ca politica Vienei, animată de cunoscutul spirit practic german, să fi
urmărit cu tenacitate dezvoltarea reţelei de institute pentru surdomuţi şi, în acest fel, acţionau prin toate
*
mijloacele posibile. După mai multe încercări, era de aşteptat ca unele să dea rezultate de durată .
Şi iată că eforturile nu s-au lăsat aşteptate, nici în Banat. În anul următor, 1863, un discipol al
şcolii vieneze, Karl Schäffer, avea să pună bazele unui învăţământ particular pentru surdomuţi care, peste
ani, se finaliza cu un institut de profil.

4. KARL SCHÄFFER - ÎNTEMEIETORUL ÎNVĂŢĂMÂNTULUI
**
PENTRU SURDOMUŢI DIN TIMIŞOARA.
La aproximativ 15 km. NV de centrul oraşului Timişoara, între Sînandrei şi Becicherecul Mic, se
află localitatea Dudeştii Noi. Denumirea este de dată recentă. Până la sfârşitul celui de al doilea război
mondial se numea Beşenova Nouă (magh.Uj Besenyő; germ. Neue Beschenő). Locuitorii comunei erau
germani de confesiune romano-catolică [92.p.67]. În această localitate, la 12 mai 1841, registrul de
botezaţi al parohiei [3] consemna naşterea fiului mai mic al soţilor Schäffer Johann (János) şi Reinert
Katalin. Băiatul a primit la botez numele de Karl (Károly), după unchiul său matern care i-a fost naş.
La 8 ani Karl Schäffer a rămas orfan de tată. De la această vârstă a fost preluat şi crescut de
fratele său mai mare Josef, care era învăţător în comuna Merţişoara ,actualmente Carani [45]. A fost
momentul în care Karl Schäffer a părăsit mediul sătesc-agrar şi a pătruns într-un mediu complet diferit,
cel al intelectualităţii săteşti. Trăind alături de fratele său, Karl Schäffer s-a îndreptat tot mai hotărât spre
o carieră didactică.
În 1856 a absolvit la Timişoara şcoala elementară. Între 1856-58 a urmat Liceul Real din Szeged,
iar între 1858-60 s-a pregătit la Şcoala Pedagogică din Budapesta pe care o absolvă cu diploma de
merit[45]. În ultimul an de studiu la Budapesta, a frecventat cursurile de surdologie ţinute de Alexander
Venus, despre care am vorbit anterior.
În primul an de activitate didactică , 1860/61, a funcţionat la şcoala din Merţişoara alături de
fratele său. La 26 octombrie 1861 a plecat la Viena, fiind invitat de Alexander Venus să predea la
Institutul de surzi. Perioada vieneză a ţinut până la 28 septembrie 1862.
La viena, pe lângă activitatea sa didactică, Karl Schäffer şi-a complectat studiile. A obţinut
diploma de profesor de gimnastică şi s-a înscris la un curs fără frecvenţă ţinut la Politehnică, în
specialitatea “studiul maşinilor şi matematică”. O boală grea contractată în toamna anului 1862, îl obliga
să părăsească Viena şi să se întoarcă acasă. A urmat o lungă convalescenţă. De abia în toamna anului
1863 a revenit la catedră. De data aceasta a primit un post de învăţător la Şcoala Elementară din
Timişoara-Iozefin[45].
În paralel cu activitatea de învăţător la şcoala publică, Karl Schäffer a început şi o activitate în
domeniul învăţământului special. Despre aceasta voi relata pe larg în capitolele viitoare. Pentru moment
ne vom axa asupra celorlalte activităţi ale sale.

* Datorită acestor eforturi, la 1896 Austro-Ungaria dispunea de 31 de institute pentru surdomuţi (Austria – 25 ;
Ungaria – 6). Datele sunt preluate din „ ORGAN der Taubstummen-Anstalten in Deutschland und den
deutschredenden Nachbarländern”. Friedberg. 1896. pag.287-288.
** Numele SCHÄFFER este tipic german şi se traduce Ciobanu. Grupul „Sch“ care se citeşte „ş” ; vocala „ä“ care
se citeşte „e“ şi dubla consoană „ff“ , sunt elemente specifice ortografiei germane. De asemenea, terminaţia „er“ este
la fel de comună numelor germane ca şi „escu“ sau “eanu”, pentru numele româneşti. Sub acest nume va apare
directorul Institutului de Surdomuţi în toate documentele. Nu aceiaşi situaţie o vom întâlni la prenumele lui. El va
diferi în funcţie de limba care s-a folosit : Karl sau Carl în limba germană, Károly în maghiară şi Carol în română.
Din respect pentru etnia sa germană, în prezenta lucrare am folosit forma Karl.

8