Page 7 - Ghe. Moldovan - Istoria invatamantului banatean pentru surdomuti

a înfiinţat primul institut pentru surdomuţi din Ungaria în localitatea Vác (se citeşte Vaţ), situată la 30
km. nord de Budapesta [140.p.11-12 ; 139.p.8] . Profesorii fiind aduşi de la Viena , se înţelege că în acel
moment şi la Vác se utiliza tot metoda gestuală .
În anii treizeci ai secolului XIX , în Ungaria au funcţionat pentru scurt timp şcoli pentru surzi în
localităţile Liptó–Szt.–Miklós, Budapesta şi Bratislava, dar din cauza lipsei unei susţineri financiare
acestea au trebuit să se desfinţeze [140.p.11-12 ; 139.p.8] .
În 1831 s-a deschis primul institut privat pentru surdomuţi din teritoriile româneşti Acest
eveniment a avut loc în estul Transilvaniei la Dumbrăveni (magh. Ibasfalu; germ. Elisabethstadt) în
apropiere de Sighişoara . Iniţiatorul a fost un fost husar pe nume Băcilă , care în timpul războaielor
*
napoleoniene a ajuns la Paris şi a vizitat Institutul pentru surdomuţi al Abatelui de l’Épée . Impresiile
produse de ce-a văzut acolo au fost atât de puternice încât la întoarcerea sa acasă a încercat să realizeze
ceva asemănător. Presupunem că sub influenţa franceză , şi la Dumbrăveni se utiliza metoda gestuală .
Informaţii concrete despre funcţionarea acestui institut , nu s-au păstrat . Cert este faptul că la 1846 , s-a
desfiinţat din lipsa mijloacelor financiare [151.p.15 ; 124.p.396 ; 32.p.1,4,5] .
În aceeaşi perioadă, în localitatea Bozovici, din judeţul Caraş-Severin, a funcţionat o şcoală de
surdomuţi aflată în subordinea Regimentului Grăniceresc din Caransebeş. Amănunte despre această
şcoală, în capitolul următor.
Un pas înainte s-a făcut în anul şcolar 1859-60 când la Liceul Pedagogic din Budapesta soseşte
directorul Institutului pentru surzi din Viena , Alexander (Sándor) Venus , care a ţinut un curs paralel de
surdologie . Cei 35 de absolvenţi din 1860 ai liceului au primit pe lângă diploma de învăţător şi pe cea de
învăţător pentru şcolile de surdomuţi. Lipsa şcolilor speciale i-a împiedecat pe majoritatea să practice
specialitatea obţinută . Doar doi dintre ei au lucrat efectiv în institute de surdomuţi . Primul a fost
Domineus József care s-a angajat ca profesor la Institutul de surdomuţi din Vác. Al doilea a fost Karl
Schäffer despre care voi relata în capitolele următoare [140.p.11-12 ; 139.p.8] . O parte din ceilalţi
absolvenţi şi-au folosit cunoştinţele dând ore particulare copiilor surzi . Importanţa cursului ţinut de
Alexander Venus deriva din faptul că a fost prima acţiune de formare a specialiştilor pentru surzi din
Ungaria . Întâmplarea a făcut ca acest curs s-a desfăşurat după ce şcoala vieneză de surdologie a renunţat
la gestualismul francez şi a preluat tot mai mult din oralismul german perfecţionat de urmaşii lui
Heinicke. Exemplul a fost urmat şi de celelalte ţări europene care în urma a trei congrese internaţionale
ale specialiştilor în domeniu: Milano (1880), Bordeaux (1882) şi Brüxelles (1883) s-a renunţat complet la
gestualism în favoarea metodelor orale [14.p.35].
Aceste influenţe venite din centrul Europei au fost tot mai puternice şi ele s-au concretizat în scurt
timp. Astfel, în 1878 s-a înfiinţat la Budapesta un Institut izraelit pentru surdomuţi . La 1 octombrie
**
***
1885, s-au înfiinţat concomitent şcoli de surdomuţi la Timişoara şi Arad [56.p.4. ; 65.an 1911.p.57] , iar
în 1888 la Cluj [14.p.171. ; 65.an 1911.p.57. ; 160.p.115].
În Vechiul Regat al României, aflat sub influenţa franceză, s-a înfiinţat în 1863 o şcoală de
surdomuţi care din 1895 a fost mutată la Focşani [160.p.113.; 99].
Despre modul în care s-a realizat acest lucru în Banat şi în special la Timişoara, vom vorbi pe larg
în capitolele care urmează.

* Se pare că prima informaţie despre acest institut a apărut în cartea scrisă de directorul Institutului de surdomuţi din
Cluj, Taritzky Ferencz: “A siketnémák kolozsvári intézete 1831-töl 1895-ig”. Din păcate, nu am reuşit să găsesc
această carte.
** Referitor la anul înfiinţării acestui institut există anumite controverse. În lucrarea [56.p.4] se precizează anul 1874,
în [65.an 1911.p.56] anul 1877, iar în [113.p.69 ; 168.an 1911-12.p.5] anul 1878.
*** Momentul înfiinţării şcolii timişorene de surdomuţi este precizat în multe lucrări. Amintim doar pe cele mai
importante : [139.p.20] , [140.p.15] ,[142.an 1893-4.p.8] , [35.p.40] , [62.p.78] , [73.p.327] , [14.p.170] ,etc.

5