Page 281 - Dusan Baiski - Cenad (studii monografice)

CENAD - Studii monografice (ediția a II-a)

Printre săteni spuneau că e nebună,
Că mintea i s-a stins sub tâmpla sură
Și ca o cucuvea cobește-a moarte
Sau aiurează despre altă viață.
Dar Gheza, Colompar simțeau ce-mparte
Și ce culege Zora printre oameni;
Cu firea lor hrăpăreață,
Simțeau ce vânt de vorbe poartă Zora
Să-l răspândească-n puste și sălașe.“

La un moment dat, Zora decide să se ducă la sălașul cel mai singuratic, unde
„trudesc două femei maghiare“, Șari și fiica acesteia, Piroșca, și unde până atunci
ea nu mai intrase niciodată. Însă ajunsă, constată că acolo se află chiaburii Gheza și
Colompar. Urmează descrierea grotescă a celor doi, Gheza fiind cel care o pețea pe
tânăra Piroșca.
„Vezi, nană Zora, Gheza nu-mi dă pace,
Ca dihorul flămând își cată pradă...
Și biata Șari-i proastă și nu vede
Că vrea să se cunune cu sălașul.“

La care Zora...
„Îi spuse: - Vrei să scapi de vânătoare?
Să vii în sat, femeile s-or strânge
La sfat, o zi în toată săptămâna.
Cum Piroșca tăcea nedumerită
În încăperea de-ntuneric plină
Vorbă cu vorbă-i desluși bătrâna
Întregul drum de fapte adunate;
Femeile spre rosturi noi chemate,
Și parcă-atunci din roclea ei cea neagră
Bătrâna Zora răspândea lumină.“

Dar în zorii lumii noi, reacțiunea uneltește de zor în cârciuma lui Uroș Giuricin,
unde noaptea se adună întreaga bandă. Întreaga atmosferă este descrisă plastic în
poezia „Chipuri întunecate“:
„Dar Uroș nu le dă numai merinde
Și vin, că-n beci, în butiile goale
El pritocește gloanțe și pistoale
Și rodii reci cu capsă și cu pulberi
Cu care ziduri, sânge poți să spulberi.“

Printre cei care-i aduc lui Uroș marfă este și chiaburul Colompar.
„Uroș rânji sub nasul ca o gheară,
Frecându-și palmele ca la un târg:

279