Page 282 - Dusan Baiski - Cenad (studii monografice)
P. 282

Dușan Baiski


              - Recolta-i bună, las’aici în beci, s-o scoatem la lumină
              Când în Banat s-o-ncinge-al morții joc.“

              În cârciumă s-au adunat reacționarii: Colompar, Gheza măcelarul, un șvab „cu
        dinți lați rânjind ca șobolanul“, Milutin cel fără ureche, Pal Fülaytar țiglarul, Vasa.
        Printre ei, niciun român.
              „Se face, spuse Milutin ciuntitul;
              Pornesc gospodăria pe picioare!“

              Cel mai pornit, măcelarul Gheza, care-și „simțea brațul cum tresare / Și-n
        cismă, în carâmb, arzând cuțitul.“:
              „- Otravă răspândi bătrâna Zora
              Ce-nnebuni de cap femei și oameni.
              Păcat că n-o crestai la gât din vreme!“

              La care Uroș îi răspunde:
              „- Ce tot te-ncurci cu vorbe clăpăuge
              Vorba e ce culegi și nu ce semeni,
              Nu-i numai ea, năpasta-i mai adâncă
              Ea fu sămânță doar de vânt purtată
              Vrei să-nțelegi? Mai sus, spre alții cată;
              Vresi să crestezi un gât? Scofală mare!
              Să-ntindem plasa-ncet și cu migală,
              Pe umblet să-l pândim pe fiecare
              Pân’ne-o veni la larg și socoteală.“

              Tot despre uneltirile reacțiunii va fi vorba și-n poezia „Cotlonul“:
              „La cârciuma lui Uroș Giuricin
              Din asfințit obloanele sunt trase
              Și crâșma pare oarbă printre case.
              Dar înăuntru e viesparul plin.“

              Reacționarii satului continuă să se adune la cârciumarul Uroș și să comploteze.
        În poezia „Unealta“, aceștia-l vor convinge pe Ivo, ajutorul de grăjdar, îmbătat în
        prealabil, să dea foc la grajdul de cai.
              „- Iarnă de-ar fi, spusese Colompar,
              Sub paie, de-ai uda vârtos nisipul,
              În ger și udătură, ăsta-i chipul
              Să intre boala-n caii colectivei.“

              În ideea că va fi pus de grăjdar, Ivo se revoltă:
              „- Atunci la ce o să mai fiu grăjdar?
              - Ei! adăpa-i-ar moartea să-i adape!
              Aducem armăsar de armăsar,

        280
   277   278   279   280   281   282   283   284   285   286   287