Page 286 - Dusan Baiski - Cenad (studii monografice)

Dușan Baiski

Grămadă de cenușă pe-al săpăturii fund.

Rămase iataganul, paftale, bumbi de haină,
Din tolba măcinată doar de fierul de săgeți,
Cuprinse de rugină, ca semne dintr-o taină;
Dar apa din fântână, nicicând, n-au scos găleți.“
În „Stupina“, subiectul a fost în mod cert ales pentru finalul acesteia:
„El știe că-n știubee-i o lege ca în viață;
Albinele fac mierea și trântorii o sug,
Dar lănciile muncii le pun un zid în față
Să apere lumină și muncă și belșug.

În ramele cu faguri îmiresmată-i mierea,
De aurul câmpiei tot stupul este plin;
«Ca în gospodărie, în muncă stă puterea,
În munca laolaltă», gândește Veselin. “
Poeziile următoare, „E vânt“ și, respectiv, „Tamburașii“, par mai degrabă
exerciții de versificare, în care autorul nu spune mai nimic. Pare a fi liniștea de dinaintea
furtunii. Furtuna din „Fata de pe Mureș“. La început, o imagine idilică: vânt, dolmă,
pădurile, viile de lângă Mureș, fazanii, „un cântec îndrăcit de tamburași“...
„Dintr-un «sălaș» de lângă Mureș a pornit
O fată, o codană, o maghiară,
Îi smulge vântul fusta încrețită
Să-i vadă pulpele voinice
Vârâte-n cizme roșii...“

Este, desigur, Piroșca. Ajunsă la sălaș, se ceartă cu mama ei, Șari, care nu vrea
cu niciun chip să se înscrie în colectivă:
„Și nu poftesc să-mi treacă tinerețea
Sau să mă suie-n cer chiaburul Gheza,
Să-mi ia și zestrea și după nuntire
Să-i fiu muiere, roabă, vită de povară!“

În acest timp, se aude iar huruit de căruță. În casă intră Gheza și nelipsitul său
prieten Colompar. În ultima clipă, Piroșca o ia la goană prin lanurile de porumb, însă
este urmărită de cei doi.
„Și în aceeași clipă sparse cerul
Un trăsnet scurt de armă și porumbul
Se-nfioră până-n zări metalic...
Fugind, se îndoia din șale fata
Când deodată-n fața ei o altă
Străfulgerare spintecă porumbul...“

284