Page 284 - Dusan Baiski - Cenad (studii monografice)

Dușan Baiski

O abordare grotescă și plină de clișee este cea din poezia „Sfântul Gerhardt și
cucuvăile negre“:
„Clopotu-n turlă se zbate,
Latră cu glasul lui spart;
Și cucuvăile stau adunate
În jurul sfântului Gerhardt;

Sunt îmbrăcați în mintene
Negre, toți șvabii chiaburi;
Și cu piezișe, viclene,
Cu înveninate căutături
Vor să deoache tractoarele
Oamenii,
Casele,
Soarele,
Pruncii bălani
Ce suiră pe-un gard
Pe care-i amenință parcă
Cu cârja-i mereu ridicată,
Cu cârja-i de piatră,
Pe soclul de piatră
Sfântul Gerhardt. “

Continuă apoi tirada împotriva șvabilor:
„Chiaburii șvabi gătiți cu haine negre,
Un stol de mute cucuvele negre,
Ai căror fii loviră des
Cu plisc de fier
În sârbi, în unguri, în români,
Precum loviră cei bătrâni
Și-n șvabii cei săraci, ades,
Chiaburii șvabi cu haine negre,
Ai căror pui purtau S.S.
Pe aripi, negre inițiale,
Slove de spaimă și de jale
Pentru popoare!“

Dar iată și o imagine care le aduce timișenilor aminte de un sinistru prim-
secretar de partid, care și-a pus în gând să desființeze șpaisurile bănățenilor:
„Aprinsul soare
Nu-i mângâie, îi frige
Și tot nu le-ncălzește-ascunsa
Și rece fire, nepătrunsa

282