Page 29 - Dusan Baiski - Cenad (studii monografice)

CENAD - Studii monografice (ediția a II-a)

„s-au purtat obraznic și necuviincios față de familiile funcționarilor români, prin
faptul că li se băgau prin case și le pretindeau diferite lucruri pentru a se folosi de
ele și în cazul în care nu le dădeau erau amenințați cu baioneta, după cum a fost
cazul și cu omul de serviciu de la acest post, care fiind trimis cu diferite ordine
de chemare pentru a le înmâna oamenilor prin comună, a fost pălmuit și bătut de
soldații germani pe motiv că numitul este sârb, însă numitul este român...“
Un alt motiv de nemulțumire a fost intervenția în forță din partea unui soldat
german, care a intrat în postul de jandarmi pentru a elibera un neamț reținut în baza
unui mandat de arestare. Pe de altă parte, „...circulația cu motocicletele și staționarea
automobilelor și autocamioanelor se făcea pe trotuar, împiedicând astfel circulația
pe trotuare prin comună.“ Șeful de post va mai raporta că ar fi primit informații
cum că liderii organizațiilor germane locale și populația șvăbească sunt rău tratați de
autoritățile și conducerea statului român.
Acel du-te-vino al trupelor germane în și din Ungaria ar fi permis și trecerea
în România a unor spioni maghiari, îmbrăcați în haine militare germane, care „culeg
diferite informațiuni și lansează diferite zvonuri alarmiste la noi în țară, după cum
se zvonea azi prin Sânnicolau Mare, că peste câteva zile va veni Ungaria ca să ne
ocupe, zvonuri care au fost aduse și în comuna Cenadul Mare...“ Pe deasupra, „..am
mai fost informați că aceste trupe germane care au venit din Iugoslavia au adus
foarte multe arme din Iugoslavia, pe care le-ar fi lăsat germanilor din România.“
Dacă problema armelor nu a putut fi verificată, jandarmii aveau informații sigure și
verificate cum că trupele germane venite din Serbia ar fi adus în camioane și diferite
mărfuri (stofe, haine, pânzeturi, mătăsuri etc.), pe care le-ar fi vândut comercianților
șvabi locali la prețuri derizorii, iar aceștia le-ar vinde la prețuri foarte mari.
Printr-un ordin circular, din 9 mai 1941, al Legiunii de Jandarmi Timișoara,
posturilor comunale li se solicită să prezinte situația cu conducătorii organizațiilor
locale (Ort Leiter) și circumscripțiilor (Kreis) de care aparțin acestea. Raportul din
14 mai trimis de la Cenad relevă că sediul organizației locale se afla în localul lui
Johann Gillot, de la casa cu nr. 17, conducător fiind Peter Huller (n. 8 aprilie 1910),
domiciliat în Cenadul Vechi nr. 135. Circumscripția se afla la Variaș, iar conducerea
superioară, la Timișoara, gauleiter (conducător de ținut) fiind Peter Anton.
La rândul lor, jandarmii cenăzeni își vor informa superiorii de la Sânnicolau
Mare, pe 12 mai 1941, despre faptul că „populația germană adună cantități de fier
vechi, cârpe și hârtii, precum și pălării de paie, pe care vrea să le trimită în Germania
și care populație germană mai adună și cumpără și fierul vechi și cârpele de la
țiganii care sunt plecați prin comune pentru adunarea fierului vechi și a dârzelor
(cârpe).“ Fierul vechi era depozitat în curțile unor germani de frunte. Șeful de post
solicită luarea de măsuri, fiindcă informațiile erau sigure și verificate.
La 14 mai 1941, comandantul Legiunii de Jandarmi Timiș-Torontal cere secțiilor
și posturilor de jandarmi din teritoriu să verifice dacă organizațiile locale șvăbești au
primit instrucțiuni de la G.E.G. din România prin care li se cere tinerilor germani
și elementelor armatei să nu se prezinte dacă sunt chemați la concentrare, „...ci
să plece în Germania sau în teritoriul Iugoslaviei ocupate, cu ajutorul militarilor
germani.“ În opinia conducerii Jandarmeriei, acțiunea „...ar fi pornită de Grupul

27