Page 28 - Dusan Baiski - Cenad (studii monografice)
P. 28

Dușan Baiski


              Prin  două  ordine  emise  pe  28  martie  de  către  comandantul  Legiunii  de
        Jandarmi Timiș-Torontal, Al.  Mitric,  și  luate  la  cunoștință  de  jandarmii  cenăzeni
        pe 4 aprilie 1941, acestora din urmă li se cere să verifice dacă la Cenad s-a aflat
        o comisie formată din medici germani, care recrutează pe cei mai buni oameni în
        scopul de „a-i întrebuința pentru acțiuni ce se țin în secret.“ Totodată, să verifice
        dacă propaganda germană a răspândit și în Cenad cărți, broșuri și circulare în limba
        română cu privire la etapele războiului și la „viața civilizată și mulțumită din diferite
        ramuri de activitate în Germania.“
              Un  episod  delicat  s-a  petrecut  în  seara  zilei  de  6  aprilie  1941.  Patrula  de
        jandarmi formată din sergentul-major Ilie Georgescu și soldatul Ignat Lupșa, făcând
        un control al cârciumilor locale, a găsit la localul comerciantului Johann Frank, la ora
        23,15, „circa 10-15 tineri germani, precum și soldați germani ce erau cazați în acel
        local și la care cârciumar – punându-i-se în vedere de a da persoanele civile afară
        din cârciumă și de a închide localul, numitul cârciumar a chemat pe un subofițer
        german, care s-a  adresat și a spus patrulei noastre că în acel local el comandă și nu
        patrula noastră, iar unul din tinerii germani ce se aflau în local a spus subofițerului
        german ca să scoată patrula noastră afară din local, ca ei să-i poată lua la bătaie,
        însă patrula s-a retras și a lăsat localul deschis pentru a nu da loc la scandal cu
        soldații germani sau cu tinerii germani ce se aflau în acel local.“ Șeful Postului de
        Jandarmi din Cenadul Mare va solicita superiorilor „a se interveni locului în drept,
        pentru a se da ordin armatei germane și a se lua măsuri, ca atunci când se află
        cantonați în vreo comună să nu se amestece în atribuțiunile noastre de poliție locală
        ce am avea de executat și să ne spună că ei comandă și nu noi, după cum nici noi nu
        ne amestecăm în atribuțiunile lor militare, căci în caz contrariu se vor ivi incidente
        între patrulele noastre și soldații germani.“
              O notă informativă a Postului de Jandarmi Igriș către cel din Cenad relevă un
        alt aspect al muncii informative a jandarmilor. Trăgându-l de limbă pe cenăzeanul
        Pauli Peter „...din Cenadul Mare sau Cenadul Vechi, care are pământ în hotarul
        comunei Saravale, [acesta] a declarat că din comunele Cenadul Mare și Cenadul
        Vechi a(u) plecat în Germania mai mulți tineri germani pentru a se înrola în armata
        germană, o dată cu cei plecați s-au dus și 5 români, tineri, săraci, cu scopul de a
        se angaja lucrători în fabricile din Germania sau a se înrola ca voluntari în armata
        germană.
              În prezent se mai fac încă înscrieri de alți tineri germani pentru a merge în
        Germania și intenționează și alți români a se înscrie să meargă în Germania.“
              Trecerea  unor  unități  ale  armatei  germane  prin  Cenad,  înspre  sau  dinspre
        Iugoslavia, va nemulțumi atât localnicii de altă etnie decât șvabii, cât și pe jandarmi.
        În ultima decadă a lunii aprilie, în localitate s-a încartiruit, pentru trei zile, un batalion
        motorizat S.S. format din 2.000 de oameni care veniseră din Belgrad și se îndreptau
        spre Viena. Cantonarea s-a făcut fără concursul primăriilor și jandarmilor, dar cu
        sprijinul organizației germane locale, la școlile românești și sârbești și cu precădere
        la populația sârbă. Foarte puțini soldați germani au fost cazați în casele șvabilor din
        comună, „întrucât au fost foarte mulți germani bogați și la care nu au fost cantonate
        niciun fel de trupe.“ De dorit a lăsat și comportamentul militarilor germani, care

        26
   23   24   25   26   27   28   29   30   31   32   33