Page 23 - Dusan Baiski - Cenad (studii monografice)

CENAD - Studii monografice (ediția a II-a)

peste frontieră în Ungaria și în special a ungurilor de pe raza acestui post, ce se
află în cătunele Seciu și Tarnoc, din apropierea frontierei maghiare și de unde mulți
unguri au trecut în Ungaria pentru a se sustrage de la concentrările ce se făceau
în urma evenimentelor externe, care căutând să se sustragă de a nu fi chemați la
concentrare, au plecat împreună cu familiile lor în Ungaria, unde s-au stabilit cu
domiciliile prin comunele ungurești din apropierea frontierei române și care indivizi
vin des în contact cu membrii familiilor rămași în țară, prin trecerile la muncile
agricole și în special în timpul verii, când se fac asemenea treceri din și în Ungaria, la
muncile agricole.“ Într-o asemenea situație, desigur, unitățile de jandarmerie, poliție
de frontieră și grăniceri au luat măsuri prin care toți membrii rămași în România
ai familiilor transfugilor să fie supravegheați îndeaproape, iar acolo unde ar fi fost
cazul, să fie opriți la a trece în Ungaria, indiferent din ce motiv, chiar și pentru munci
agricole, aceasta cu scopul de a-i împiedica să ia contact cu cei fugiți.
Referitor la problema trecerilor frauduloase peste frontieră în anul 1941, șeful
Postului de Jandarmi Cenadul Mare, referindu-se la etnicii maghiari domiciliați în
comună, va aminti de șapte treceri clandestine în Ungaria și „circa 3-4 treceri în
Iugoslavia.“ În schimb, se constată existența „...unui număr foarte mare de treceri în
Iugoslavia și Ungaria și de aci în Germania a nemților care au căutat să se sustragă
dela concentrare sau mobilizare și pentru a se înrola în armata germană sau cu
scopul de a sta ascuns și fugit pentru a se sustrage de la serviciul militar român.“
Fugarii sunt sprijiniți de populația maghiară, fie că este vorba de cetățenii maghiari
care vin la munci agricole pe terenurile lor din România, fie maghiari din România
care merg să-și lucreze pământurile din Ungaria. De asemenea, când în cauză sunt
fugari germani, aceștia sunt ajutați atât de populația șvăbească din zonă, cât și de
militari ai armatei germane. Desigur, o influență deosebită asupra acțiunilor de
trecere frauduloasă a frontierei de stat o au și evenimentele externe și războiul în plină
desfășurare. Raportorul solicită superiorilor intensificarea patrulărilor și a pândelor
pe frontieră, contact cu pichetele de grăniceri pentru a se putea prinde cei care vor
să treacă frontiera în Ungaria, dar mai cu seamă cei care caută și chiar înlesnesc
trecerile ilegale peste frontieră. Planul de acțiune pentru împiedicarea trecerilor face
referire și la supravegherea populației maghiare de pe frontieră, inclusiv prin agenți
rezidenți acoperiți, aleși, evident, din rândul maghiarilor cenăzeni care inspirau
încredere. Firește, numele acestora nu este pomenit nici măcar în rapoartele secrete
ale Jandarmeriei.
Pe 17 martie 1941, în completarea unui ordin anterior, din 4 martie, Legiunea
de Jandarmi Timiș-Torontal trimite la Cenad un nou ordin strict secret, prin care
solicită „complectarea lucrării“ și anume despre „cum este împărțită organizarea
germană pe diferite departamente ce intră în compunerea grupului etnic german
ca: secții culturale, economice, politice, școlare etc., conducători nominal cum este
prevăzut în ordinul nr. 3214.“
Redăm în continuare, integral, istoricul dezvoltării problemei „hitleriste“ în
organizația germană din Cenad, așa cum a fost el conceput și trimis superiorilor, pe
data de 3 aprilie 1941, de șeful Postului de Jandarmi din Cenadul Mare, plutonier
cu semnătură indescifrabilă: „Această problemă «hitleristă» a luat ființă în comuna

21