Page 22 - Dusan Baiski - Cenad (studii monografice)

Dușan Baiski

care astăzi are o foarte mare influență în toate domeniile și că dacă s-ar face această
cercetare numitul va fi divulgat și că numai de la el s-a putut afla această informație,
fiind singurul român la acea primărie și care cunoaște limba germană și că pe viitor
nu ne va mai servi cu niciun fel de informații, fiindu-i teamă că-și va periclita situația
în actualele împrejurări extrem de grele față de populația germană din comună.“
În același document, plutonierul Lincă se va referi și la urmărirea tinerilor șvabi
cenăzeni care se reîntorc acasă din Germania cu diverse mijloace de transport, dar și la
faptul că s-a înțeles cu comandantul plutonului de grăniceri pentru a se controla toate
camioanele germane ce intrau în România prin punctul de trecere „Sămânța“, pentru
„... a se împiedica această aducere în țară a acestor tineri germani cu camioanele
armatei germane.“ Pe listă, printre cei 20 nominalizați, au fost și românii Ioan Rejep
(frizer) și Dumitru Gligor (servitor).
La 24 iulie 1941, jandarmii cenăzeni își vor înștiința superiorii că „...mulți
indivizi (oameni) de origine etnică germană, care sunt chemați la concentrare sau
mobilizare și chiar dintre cei activi cărora li s-a dat drumul acasă fie în concediu,
fie în permisie, că nu se mai prezintă la unitățile respective unde sunt chemați sau
de unde li s-a dat drumul în concediu sau permisie și că numiții trec frontiera în
Iugoslavia, unde stau acolo necontrolați de nimeni, întrucât autoritățile militare
germane din Iugoslavia, văzând că acești oameni sunt de origine etnică germană
nu-i controlează și nici nu se iau niciun fel de măsuri contra lor, ci sunt lăsați de a
sta în Iugoslavia nesupărați de nimeni.“
La începutul anului 1941, relația dintre Postul de Jandarmi din Cenad și
populația de origine etnică germană din localitate nu a fost una cooperantă. Era,
de fapt, consecința aplicării unui decret-lege publicat la 20 noiembrie 1940, al
statului național-legionar român al lui Antonescu, prin care Grupului Etnic German
i s-a acordat o largă autonomie, G.E.G. primind personalitate juridică și devenind
astfel un fel de stat în stat, cu largi drepturi privind organizarea învățământului, a
presei și vieții bisericești. Simțindu-se trădați în actul lor de susținere a Unirii din
1918 a Transilvaniei, Bucovinei, Basarabiei și Banatului cu România, prin politica
naționalistă fățișă, germanii din România, deci și cei din Cenad, vor cădea repede
pradă propagandei național-socialiste a lui Hitler și a marionetei acestuia din
România, Andreas Schmidt. Și se vor comporta ca atare.
Starea de tensiune existentă în Cenad o relevă conținutul unei note informative
din 15 ianuarie: „Raportăm că cu toate ordinele, ordonanțele și legile în vigoare,
conducătorii și populația germană, de pe raza acestui post, nu vor ca să respecte
dispozițiunile acestor ordine, ordonanțe și legi în vigoare, ci ei nu execută decât numai
ordinele pe care le primesc de la centrul conducerii lor germane din Timișoara.“
Șeful de post se plânge că în zilele de 28 ianuarie, 2, 6 și 13 februarie, la localurile
deținute de Johann Frank, Joseph Pauli și Anton Klemens petrecerile s-au ținut lanț,
fără a exista vreo autorizație în acest sens.
Șeful Postului de Jandarmi Cenadul Mare va întocmi la data de 4 martie 1941
un scurt istoric al trecerilor frauduloase peste frontieră în și din Ungaria. Astfel, spune
el, până în 1939, trecerile ilegale peste frontieră au fost foarte puține la număr. „Însă
în anul trecut 1940, am avut pe raza acestui post foarte multe treceri frauduloase

20