Page 35 - Dusan Baiski - Cenad (studii monografice)

CENAD - Studii monografice (ediția a II-a)

raporta că este adevărat că în cercurile germane se întărește credința îndepărtării
dela credința creștină pe tema că Isus Cristos a fost jidan.
Nu s-au luat măsuri până în prezent pentru eliminarea amvoanelor, crucilor
și altor simboluri creștine, pe motivul că s-ar produce nemulțumiri în rândurile
credincioșilor de alte naționalități.
Știm însă precis că toți cei care fac parte din organizația Național Socialistă
afirmă deschis că Isus Cristos a fost Jidan.“
În procesul-verbal întocmit pe 21 decembrie 1941, plutonierul Stan Lincă
va detalia cazul transfugului cenăzean Issler Emerick Peter, care s-a prezentat la
jandarmerie după două treceri clandestine de frontieră în și din Iugoslavia în România,
în zona comunei Teremia Mare și după un periplu prin Iugoslavia și Germania. Motivul
fugii acestuia l-a constituit ordinul de concentrare, „...neputându-mă prezenta la
timp la regiment, din cauză că am mai avut de lucru acasă și fiind mereu căutat de
jandarmi acasă și fiindu-mi teamă de pedeapsă de a mă mai prezenta la regiment
am plecat în Germania...“. La fel s-a întâmplat și în cazul cenăzeanului șvab Rausch
Nikolaus, întors în România pe 13 februarie 1942, dar din motivul expus reiese că el
fusese deja încorporat, însă după retragerea din Basarabia, în 1940, a plecat acasă în
1941 de la regiment fără nicio învoire, fiindu-i apoi frică să se întoarcă. Tot din cauză
că a avut de lucru acasă, nu s-a prezentat la regiment nici Schüssler Anton, el fugind
pe la Teremia Mare în Iugoslavia la 4 mai 1941 și revenind tot clandestin și tot prin
Teremia Mare, la 9 martie 1942. Un al patrulea caz este cel al lui Müller Friedrich,
care va motiva astfel: „...am plecat în Germania din cauză că în anul 1939 am fost
4 luni de zile concentrat și în 1940 am fost 8 luni de zile concentrat, fără a primi
niciun fel de ajutor, iar soția era grav bolnavă și din această cauză m-am hotărât și
am plecat în Germania...“ În fine, același plutonier Stan Lincă va întocmi un proces-
verbal în data de 10 iunie 1942 pentru Schüssler Johann, care declara astfel: „...m-am
luat și m-am dus în Germania din cauză că am văzut că toți mergeau în Germania
și făcându-se așa de mare propagandă pentru a ne duce în Germania, m-am luat
și m-am dus, însă acum regret că am plecat în Germania și nu m-am prezentat la
unitate unde eram chemat la concentrare.“
La începutul anului 1942, cotinuă suspiciunile și zvonurile la adresa șvabilor
bănățeni. Jandarmilor din mediul rural li se cere să verifice dacă șvabii care fac
concentrare primesc ajutor de concentrare de la organizațiile germane, chiar dacă
sunt bogați. De asemenea, dacă organizațiile cooperative ale etnicilor germani sunt
aprovizionate cu încălțăminte, ce sume se cer pentru ghete, pantofi și dacă prin acest
mijloc de a se satisface cererile populației de încălțăminte nu se urmărește cooptarea
tuturor în organizațiile hitleriste. Pe 10 ianuarie 1942, jandarmilor li se ordonă a
verifica dacă este adevărat că școlile germane refuză inspecțiile revizorilor școlari
români, iar dacă aceștia insistă, îi amenință cu bătaia. La baza acestui zvon ar sta
ideea că învățătorii nu au la bază decât cursul primar și nu vor să se facă de râs. În
colimator sunt luați și legionarii, care ar continua propaganda de la om la om și ar
primi instrucțiuni de la nemți. Jandarmii trebuie să mai verifice dacă organizațiile
germane le-au impus membrilor lor să nu mai frecventeze bisericile, formând echipe
de tineri național-socialiști care țin conferințe în acest sens. Dar și dacă blocarea

33