Page 37 - Dusan Baiski - Cenad (studii monografice)

CENAD - Studii monografice (ediția a II-a)

La 24 februarie, un alt ordin de informațiuni le cere jandarmilor să verifice
dacă organizațiile locale germane luptă pe față împotriva bisericii, îndemnând copiii
prin intermediul conferințelor de a nu frecventa lăcașele de cult. Un ordin din 24
februarie, semnat de locotenent Mihail Simian, cere a se verifica dacă primarii
comunelor șvăbești refuză a livra materiale la prețul fixat de stat și, dacă o fac, să
li se încheie acte de sabotaj. De la Cenad i se va răspunde că nu a fost cazul. Pe
26 februarie 1942, jandarmii cenăzeni vor prezenta situația numerică cu tinerii de
origine etnică germană care au trecut ilegal frontiera de stat: luna mai 1941 – 14;
iunie 1941 – 6; septembrie 1941 – 9; octombrie 1941 – 5.
La începutul lunii martie, jandarmii cenăzeni vor trebui să verifice dacă
militarii români de etnie germană depun cereri la Comandamentul Etnic German
din România pentru a se înrola în armata germană, gradele inferioare primind lunar
4.000 de lei, iar familia alți 4.000 de lei lunar ca ajutor familial. Cei care fac acest
demers ar merge în Germania pentru instrucție, apoi pe front, în țările ocupate.
Pe 16 februarie, șeful Postului de Jandarmi din Cenad cere postului din
Cheglevici să cerceteze dacă vreo persoană ar fi dus acolo o armă militară și o anumită
cantitate de muniție, precizând și faptul că nemții din Beba Veche și Cheglevici
se antrenează la subcentrul de instrucție germană din Cenad, beneficiind de două
arme cu tragere redusă. Primește răspuns pe 8 martie, șeful de post din Cheglevici
comunicându-i că în localitatea de sub jurisdicția sa au fost aduse de către un anume
Loch din Cenad o armă germană marca „Spart“ de calibrul 5,40 și o mare cantitate
de muniție, în vederea înființării unui centru de tragere. Dar, fiindcă nu s-au înscris
decât opt persoane, instrucția se face tot la Cenad.
În martie 1942, la Cenad ia ființă o nouă organizație, denumită „Front und
Heimat“, cu scopul de a ajuta la muncile agricole familiile șvabilor concentrați, răniți
sau morți pe front, drept pentru care s-au întocmit liste cu toți bărbații nemobilizabili
și femeile în etate de până la 50 de ani, aceștia urmând a efectua zile de muncă pentru
cei în cauză.
Ministerul Afacerilor Interne va trimite, pe 4 martie 1942, către secțiile și
posturile de jandarmi, ordinul circular nr. 3556, prin care se solicita, printre altele:
„Șefii de posturi se vor prezenta la organizațiile germane și vor pune în vedere
șefilor organizațiilor ceea ce este permis și ceea ce este interzis. Se va încheia un
proces-verbal scurt în care va semna șeful organizației că a luat la cunoștință ordinul
Ministerului Af. Interne nr. 14002/942 și se va confoma. Până la aprobările ce vor
veni eventual în legătură cu uniformele se vor opri cu desăvârșire orice uniformă
specială sau a formațiilor militare pe cari le înjghebaseră în comune. Vor depune
toate armele ce le au asupra lor afară de acelea pe cari le folosesc la poligoanele
de tragere și pentru cari au aprobarea M. St. Major prin Grupul Etnic German. Se
interzice orice instrucție afară de aceea care se face la poligonul de tragere și constă
numai din tragere cu arma de exercițiu.“
În același ordin circular se specifică ceea ce le este admis germanilor, în
conformitate cu Decretul-Lege nr. 3884 din 20 octombrie 1942 și Decretul-lege
nr. 3097 din 7 noiembrie 1941: constituirea și funcționarea Partidului Muncitoresc
Național-Socialist German și Grupului Etnic German din România; arborarea și

35