Page 42 - Dusan Baiski - Cenad (studii monografice)
P. 42
Dușan Baiski
iar copiii nu mai pot fi folosiți în gospodării și, prin aceasta, gospodăriile șvăbești
stagnează. Totodată, „mulți cer să fie oprite orice întruniri și taxe mai ales.“
În urma verificărilor, jandarmi cenăzeni vor raporta că s-a constatat că
într-adevăr populația șvăbească acordă o mai mare atenție tinerilor care au plecat și
s-au înrolat în armata germană și vin în concediu sau permisie, decât românilor, și
chiar șvabilor care vin de pe frontul românesc și sunt și răniți. În același raport (23
aprilie 1942) vor aminti și de șase procese-verbale întocmite unor tineri șvabi care
au părăsit țara fraudulos, s-au înrolat în armata germană și au venit în concediu sau
permisie îmbrăcați în uniforme militare germane. Este vorba despre: Zimmer Adam
(numărul de casă 166); Klein Jacob (163); Gräbeldinger Tiberiu (24); Hilger Joseph
(300); Gräbeldinger Georg (1947); Ebervein Johann (1933). Documentele sunt
întocmite și semnate de plutonierul Stan Lincă, șeful Postului de Jandarmi Cenadul
Mare.
În aceeași zi vor raporta și cu privire la lipsa unor învățăminte negative la
adunările organizațiilor locale, „...însă am observat că atunci când sunt adunări ale
tineretului de fete, tineri germani așteaptă cu grămezile pe stradă și pe la ferestre
până ce ies de la adunare fetele, după care se iau și pleacă cu ele prin comună și sunt
găsiți stând noaptea pe stradă și pe la garduri, porți etc.“
Neîncrederea românilor în germani crește. Astfel, prin ordinul de informațiuni
din 22 aprilie 1942 se spune că unele posturi de jandarmi ar fi descoperit că
organizațiile „Front und Heimat“ ar fi fost în realitate unele de tip militar și nicidecum
pentru ajutor, destinate pregătirii șvabilor pentru atac și apărare, în special împotriva
românilor în mijlocul cărora s-ar afla. Cenadul va raporta că nu e cazul.
Un al doilea ordin, tot din 22 aprilie, cere să se verifice dacă și la Cenad, unde
la fel biserica romano-catolică este frecventată de șvabi și maghiari deopotrivă, ar
exista animozități între cele două etnii, pe motiv că preotul ar favoriza pe maghiari și
dacă nu cumva atitudinea șvabilor ar fi, de fapt, un atac la adresa bisericii. Însă aici
preot era Joseph Pettla, german de origine.
Pe de altă parte, oficialitățile românești sunt nemulțumite de faptul că în școlile
germane nu se mai predă limba română. Jandarmii comunali vor raporta că este de
competența organelor școlare superioare să verifice dacă se respectă ori nu programa
școlară. Pentru a-i învăța limba română pe copiii șvabi, învățătorii trebuie plătiți.
O altă problemă este boicotarea de către șvabi a forței de muncă românești.
Aceștia ar fi având instrucțiuni să nu primească ucenici români, ci doar germani,
și, în mod excepțional, maghiari. Acolo unde au muncitori sau servitori români,
trebuie să le scadă salariile și să-i determine astfel să plece. Jandarmii din Cenad vor
cerceta problema și vor raporta că în localitate nu s-au constatat asemenea cazuri,
însă populația șvăbească nu prea mai angajează servitori români.
Vizavi de atitudinea șvabilor față de împrumutul de stat și motivele pentru care
subscriu așa de greu și de puțin, jandarmii din Cenad nu pot confirma că ar exista vreo
propagandă împotriva împrumutului, dar șvabii din localitate sunt foarte împovărați
cu diferite taxe pe care trebuie să le plătească la organizația lor, la comună, județ, stat,
cameră etc. și nici măcar cei înstăriți nu le mai pot face față. Organizația locală le-a
impus plata a 200 de lei/jugăr de pământ, chiar dacă terenurile sunt inundate și nu se
40