Page 40 - Dusan Baiski - Cenad (studii monografice)

Dușan Baiski

răspuns negativ. La cea de-a doua, vor raporta că „...membrii organizației germane
locale nu se mai bucură toți de o simpatie a achitării cotizațiilor ca și până acum,
întrucât s-a observat că o parte din acești membri nu mai văd cu ochi buni aceste
cotizații care poate în curând nu se vor mai da de niciun membru al organizației,
prin faptul că multe din manifestările pe care le făceau înainte astăzi le sunt interzise,
precum și față de situația agriculturii care se prezintă anul acesta când câmpurile
sunt pline cu apă și de aceea în curând nu o să mai plătească nimeni aceste cotizații
organizațiilor locale germane.“
Maiorul I. Peșchir, cel care semnează cele mai multe ordine de informațiuni ca
fiind comandantul Legiunii de Jandarmi Timiș-Torontal, va mai emite trei asemenea
documente pe 13 martie 1942. În primul se cere a se verifica dacă notarii și subnotarii
de etnie germană le fac etnicilor români probleme și/sau lucrează împotriva
intereselor românești. În cel de-al doilea, jandarmii trebuie să cerceteze cât adevăr
există în informația că femeile și fetele germane trebuie să facă în 1942 fiecare un
copil, indiferent dacă sunt sau nu măritate și indiferent cine va fi tatăl, aceasta cu
scopul de a înmulți elementul etnic german și de a umple golurile provocate de front.
Jandarmii din Cenad vor da un răspuns negativ, în localitate neprimindu-se nicio
astfel de recomandare.
Cel de-al treilea ordin cere a se face rost de un formular din cele utilizate de
organizațiile locale șvăbești pentru „...un fel de recensământ al populației cu scop
de vizită medicală“. Cenadul va confirma vizitele medicale, însă doar pentru cei care
suferă sau sunt atinși de tuberculoză, pentru a se putea aduce medici și aparatură din
Germania.
Ordinul nr. 14.665 din 4 martie 1942, semnat de mareșalul Ion Antonescu,
ajuns la Legiunea de Jandarmi Timiș-Torontal pe 18 martie, va neliniști comunitatea
șvăbească din Cenad, mai cu seamă pe tinerii încorporabili: „1). Toți cei fugiți peste
frontieră să fie considerați ca dezertori și să suporte consecințele legale. 2). Să fie
preveniți membrii Grupului Etnic German din România că nu se va acorda nicio
amnistie și nicio abatere de la legi, în privința celor fugiți.“
Un ordin al maiorului I. Peșchir, emis pe 19 martie și ajuns la Cenad pe 20
martie solicită a se verifica dacă organizațiile germane din localitate au întocmit liste
cu propuneri de execuție a unor sârbi incomozi pentru șvabi. „Cum problema are o
importanță capitală, depuneți tot interesul ca să descoperiți astfel de liste. Totodată
se observă că ura dintre sârbi și șvabi crește pe măsură ce știri din Serbia arată că
șvabii au devenit călăii poporului sârb.“ Redăm parțial răspunsul celor din Cenad:
„...pe raza postului se observă că populația șvăbească a(r) fi în relații bune cu sârbii,
însă printre rândurile populației sârbești se observă pe fața lor ura ce o poartă față
de populația germană pentru faptul de îngenunchere a Iugoslaviei de către armata
germană, precum și față de atrocitățile comise de armata germană de ocupație față
de populația sârbă din Iugoslavia.“
Pe 24 martie 1942, Postul de Jandarmi Cenad va trimite la Sânnicolau Mare
o listă cu șvabii cenăzeni care au trecut ilegal frontiera pentru a se sustrage de la
concentrare, dar care, grațiați, s-au întors acasă și nu au mai fost chemați sub arme.
Din cei patru, doar Issler Emerik Peter a fost condamnat de Curtea Marțială la 15

38