Page 39 - Dusan Baiski - Cenad (studii monografice)
P. 39

CENAD - Studii monografice (ediția a II-a)


              Au acaparat la Timișoara puternice industrii și comerțul.
              În comunele rurale au ocupat locul jidanilor, cumpărând morile și ținând în
        mâna lor comerțul satelor.“
              La capitolul „Propuneri“, maiorul I. Peșchir va nota:
              „Autoritățile locale să se poarte de «mână forte» și să nu mai tolereze nimic:
        șvabii sunt obraznici, dar, dacă se lovesc de tenacitatea autorității, sunt lași.
              Să se înceapă o acțiune culturală pentru redeșteptarea românilor căzuți într-o
        stare de amorțire. Această acțiune trebuie să fie bine concepută și organizată a se
        desfășura pe linii bine precizate și cari să pregătească rezistența românilor pe aceste
        teritorii, dar și în vederea cuceririi economice.
              În  acest  sens,  trebuiesc  făcute  conferințe  cu  subiecte  de  conducere
        cooperatistică. [...]
              Să  se  înceteze  de  către  autorități  și  elementele  românești  opera  criminală
        de  sabotare  a  intereselor  neamului,  favorizându-se  cumpărarea  de  către  șvabi
        a  bunurilor  evreiești,  precum  și  dublarea  în  toate  părțile  a  evreilor  fie  cu  nemți
        conștienți și cu români incapabili și care se mulțumesc a lua lefuri.“
              Jandarmeria  locală  din  Timiș-Torontal  urmărește  îndeaproape  problema
        șvăbească,  dovadă  și  nota  informativă  din  10  martie  1942  a  șefului  Postului  de
        Jandarmi Cenei, plutonierul Ioan Bănuță: „Suntem informați că printre populația
        șvabă din Banat, din nou se discută chestiunea Banatului, care ar urma ca curând
        să fie dat Ungariei. Care aceasta la rândul ei va da atât Banatul, cât și Ardealul
        șvabilor și sașilor ca autonomie a lor, pe care să o conducă cum vor ei. Această
        chestiune s-a discutat cu circa 8-9 zile în gara Timișoara de către niște șvabi cari
        plecau cu trenul spre Cenad.“
              Plutonierul Ilie Popescu, șeful Postului de Jandarmi din Uivar, va trimite pe
        13 martie 1942, la Legiunea de Jandarmi Timiș-Torontal, o notă informativă în care
        scrie: „Locuitorul Klemenz Anton din acea comună (Cenadul Mare, n.n.) se bănuiește
        că deține arme și muniții militare. Informațiunea precisă o puteți lua de la locuitorul
        Radu Nicolae zis Bănădicu din acea comună Satu Nou lângă care numitul Klemenz
        Anton ar fi spus că ei posedă arme și munițiuni mai multe ca în front, pregătite pentru
        un eventual conflict. Bineînțeles cu cine acest individ bănuie el va avea conflictul se
        înțelege de la sine că acest conflict îl pare aștepta de la români. Avem informația în
        legătură cu cele de mai sus că la Bancă în pod sau la locuitorul Weber Johann se
        găsește un număr de 20 biciclete noi care sunt pregătite pentru serviciul de curier în
        caz de conflict. În caz că va fi dovedit se zice că aceste biciclete sunt dosite în scopul
        ca să fie vândute, acum ei așteaptă să se mai scumpească. Și într-un caz și în altul,
        numiții proprietari ai acestor biciclete contravin la legile Statului atât la Siguranța
        Statului, cât și la Legea Sabotajului.“
              Prin două noi ordine de informațiuni de la Timișoara, din 13 martie, jandarmii
        trebuie  să  verifice  dacă  organizațiile  germane  sunt  aprovizionate  de  G.E.G.  cu
        talpă, zahăr etc. și dacă acestea sunt distribuite prin cooperative sau organizațiile
        șvăbești locale. De asemenea, dacă în urma măsurilor luate pentru intrarea șvabilor
        în legalitate, cotizațiile plătite de aceștia se mai bucură de simpatia membrilor și dacă
        se contribuie la fel ca până atunci. La prima solicitare, jandarmii cenăzeni vor da un

                                                                                37
   34   35   36   37   38   39   40   41   42   43   44