Page 44 - Dusan Baiski - Cenad (studii monografice)

Dușan Baiski

a plecat în Germania și s-a înrolat în armata germană. Totodată, se raportează că
figurează ca fugiți peste frontieră alți 30 de rezerviști și nouă premilitari.
Jandarmii vor confirma că și la Cenad există șvabi care nu simpatizează
organizația locală, însă sunt membri ai acesteia. Cei mai înfocați activiști sunt nu cei
bogați, ci cei săraci. Nu se confirmă că s-ar fi discutat despre o eventuală împărțire a
pământurilor celor bogați la cei săraci și nici de alcătuirea unor proprietăți colective
ca în Rusia.
Atitudinea șvabilor cenăzeni față de o problemă sau alta nu trebuie generalizată.
E greu de crezut că înrolarea în armata germană a fost acceptată cu bucurie de către
toți tinerii ori familiile acestora. Comunitatea a avut însă un factor de presiune, chiar
dacă jandarmii nu au semnalat niciun caz deosebit, așa cum s-a întâmplat în alte
localități. Spre exemplificare, aducem la cunoștința cititorului doar două asemenea
cazuri, raportate pe 21 mai 1943 de către șeful Postului de Jandarmi din Sânandrei.
Astfel, pe 19 și 20 mai, în comuna Giarmata s-a derulat recrutarea șvabilor. „La
această recrutare, care s-a făcut cu o mare propagandă și amenințări din partea
conducătorilor organizației șvăbești au luat parte toți șvabii înscriși pentru acest
scop. Locuitorul Richert Mihai, înapoiat de curând după o ședere de 20 luni de zile
pe front, neprezentându-se în ziua de 19, la recrutare, în ziua de 20 a fost adus cu
forța în fața comisiei, unde a fost bătut de către profesorul Kindel din Timișoara,
care făcea parte din comisia de recrutare, iar seara un grup de 7 tineri în frunte cu
individul Pfeifel Mihai, înarmați fiecare cu câte un par de lemn, au mers la domiciliul
acestuia și i-au spart patru ferestre dinspre stradă de la casă, producându-i o pagubă
de 25.000 lei. În ziua de 20, acest locuitor, în urma bătăii suferite, a pagubei ce i s-a
făcut prin spargerea ferestrelor la casă, precum și în urma amenințărilor cu moartea,
a plecat singur la Grupul Etnic German din Timișoara, unde și-a dat declarație că
vrea și el să plece voluntar în armata germană, cerând să fie recrutat“.
Iată al doilea caz: „La fel în comuna Sânandrei, în ziua de 20 l(una) c(urentă)
locuitorul Filip Focht, nevoind a se prezenta pentru recrutare în fața comisiei, un
grup de circa 70 de tineri și cincizeci de fete în coloană de marș și cu muzică au mers
la locuința numitului unde l-au batjocurit cu fel de fel de vorbe murdare, huiduindu-l
în cor și scuipând cu toții pe casa acestuia.“ De asemenea, au fost sparte toate cele
cinci ferestre de la stradă, gardul a fost distrus, au fost sparte țiglele de la acoperiș.
Într-o situație trimisă pe 19 mai 1942 de Secția de Jandarmi Sânnicolau Mare
către Legiune, conținând „...toate întreprinderile și atelierele de tot felul aflate
pe raza acestei secții, care au în serviciul lor angajați ucenici“, figurează și cele
ale cenăzenilor, acestea având fiecare câte un singur ucenic: atelierul de tâmplărie
Schmidt Adam, atelierul de pantofărie Schusler Anton, atelierul de dulgherie Magher
Johann, întreprinderea comercială Valtrich și Volf, atelierul de frizerie Lesl Anton,
atelierul mecanic Kopp Joseph, brutăria lui Frank Georg, atelierul de rotărie Mesaroș
Joseph, atelierul de dulgherie Frank Georg, atelierul mecanic Günter Johann, atelierul
mecanic Grütz Anton, atelierul mecanic Jung Stefan, atelierul de frizerie Vambach
Anton, atelierul de frizerie Eberhard Peter, Valtrich Johann (profil neprecizat în
tabel), măcelăria Veiland Anton, tâmplăria Pinnel Matthäus, atelierul de croitorie

42