Page 49 - Dusan Baiski - Cenad (studii monografice)

CENAD - Studii monografice (ediția a II-a)

în loc cai buni. Nu se confirmă zvonul cum că șvabii ar fi devenit mai concilianți și
cooperanți cu autoritățile românești, ba, din contră, raportează jandarmii din Cenad:
„...șvabii continuă ca și până acum cu politica lor dușmănoasă față de noi.“
Între șvabii cenăzeni și conducerea organizației locale sunt semnalate anumite
fricțiuni. Motivul îl constituia faptul că școala germană a trecut de la stat la G.E.G.,
iar părinții care vor să-și înscrie copiii trebuie să prezinte mai întâi o adeverință
cum că au plătit cotizația la organizație. Sumele percepute sunt foarte mari: Schmidt
Johann, proprietar de moară și de moară de boia – 35.000 de lei; Dornbach Johann,
bărbier – 15.000 de lei; Pettla Joseph, preot romano-catolic – 50.000 de lei; Frank
Johann, comerciant – 15.000 de lei; Bernhardt Johann, comerciant de zarzavat –
6.000 de lei; Schmeltzer Nikolaus, proprietar – 8.000 de lei. În plus, oamenilor li se
mai percep tot felul de alte taxe săptămânale sau lunare. Șvabii vorbesc că decât să
plătească asemenea sume, mai bine își vor ține copiii acasă, arătându-se nemulțumiți
de trecerea școlii de la stat la G.E.G., care le percepe asemenea sume uriașe pentru a
putea da învățătorilor salarii mari.
Șeful Postului de Jandarmi din Cenad va raporta pe 30 iulie 1942, la Secția
de Jandarmi din Sânnicolau Mare, un incident petrecut la percepția din localitate.
Astfel, numita Elisabeth Pinnel s-a prezentat la percepția din comuna Cenadul Vechi
pentru a-și ridica pensia de 2.811 lei, însă perceptorul Nicolae Negoițescu a vrut
să-i rețină 500 de lei în contul impozitului datorat de aceasta. Nemulțumită, femeia
a refuzat să ridice pensia și s-a dus spre casă. S-a reîntors, de data aceasta însoțită
de fiul ei, Adam Peter Pinnel, înrolat în armata germană și aflat într-un concediu de
30 de zile. Acesta, „...când a ajuns la primărie s-a băgat direct în biroul d-lui notar
unde se afla perceptorul Negoițescu Nicolae și scoțând baioneta s-a repezit ca să dea
cu baioneta în susnumitul perceptor pe care nu l-a lovit fiind oprit de către d-l notar
Constantinescu Vasile, care l-a scos afară din birou, înjurându-i cu fel și fel de vorbe
murdare, după care numitul individ s-a luat și a dispărut prin comună. [...] Totodată,
raportăm că numitul a fost până în prezent în mai multe rânduri în concediu și ori
de câte ori vine în concediu, umblă numai beat din cârciumă în cârciumă cântând
cu armonica prin cârciumi și pe stradă și nu lucrează nimic, fiind un bețivan și cel
mai prăpădit om din comună umblând numai după beții.“ Raportul a fost însoțit de
declarațiile notarului și perceptorului.
În seara de 6 septembrie 1942, la 21,30, la Cenadul Vechi va sosi conducătorul
Grupului Etnic German din Timișoara, Jung Johann, cu doi însoțitori, cu două mașini.
Oaspeții s-au deplasat la cârciuma lui Pauli Peter, unde erau așteptați de conducătorii
organizațiilor și de intelectualii locali, precum și de alți cetățeni de etnie șvabă,
aproximativ 130 de persoane. Jung Peter a ținut un discurs de mai bine de două
ore, în care s-a referit, printre altele, la felul în care s-a născut Partidul Național-
Socialist German, prin ce greutăți a trecut și cum a ajuns la un rezultat atât de bun,
apoi cum că nimeni nu credea că un om simplu – Adolf Hitler – va putea vreodată
ajunge conducătorul unei țări atât de puternice precum Germania. Pe de altă parte,
i-a îndemnat pe șvabii cenăzeni să sprijine eforturile de război, să nu se sustragă de
la concentrări, de la rechiziții etc., deoarece „altcum nu se va putea ține războiul
și dacă cei de pe front își dau viața, tot așa și cei care sunt rămași acasă trebuie
ca să dea tot ce li se cere, pentru a se putea câștiga războiul.“ S-au făcut referiri

47