Page 52 - Dusan Baiski - Cenad (studii monografice)

Dușan Baiski

din elementele armatei fug toți peste frontieră pentru a se sustrage serviciul militar
de la concentrare și de a nu fi trimiși pe front și în urma cărora urmează a li se duce
și familiile lor rămase în țară, în schimb populația germană s-au oprit a se mai duce
și fugi clandestin din țară, neavând în cursul anului 1942 decât două singure cazuri,
ceea ce înseamnă că trecerile frauduloase ale nemților s-au micșorat foarte mult față
de anul trecut, unde au fost foarte numeroase treceri de nemți în special în Iugoslavia
și Germania cu retragerea armatei germane.“
În luna ianuarie 1943, vor trece fraudulos frontiera doi minoritari (maghiari)
aflați înainte de încorporare și doi în timp ce se aflau în serviciul militar. În februarie
fug cinci minoritari aflați înainte de încorporare și doi în timpul serviciului militar,
iar în martie, doar un minoritar aflat înainte de încorporare.
Ca urmare a ordinului comandantului Legiunii de Jandarmi Timiș-Torontal,
din 8 ianuarie 1943, jandarmeria locală va verifica dacă, într-adevăr, biserica romano-
catolică din localitate a fost scârnăvită („excremente depuse în biserica germană“).
Cercetările, urmăririle și verificările ce au succedat ordinului relevă faptul că
preotul romano-catolic cheamă aproape în fiecare seară aproximativ 15-20 de fete
pentru repetițiile corului bisericesc, pe care le ține până pe la orele 21-22, băieții
fiind excluși. Însă aceștia le așteaptă pe fete pe stradă, până la finalul repetițiilor, la
germani fiind vorba de un obicei vechi potrivit căruia acolo unde se adună fete se duc
și băieți. Excrementele în cauză nu ar fi fost găsite în biserică, aceasta fiind închisă,
ci afară, aproape de ușa de intrare, bănuiți fiind atât tinerii germani, supărați că nu
sunt lăsați la repetițiile corului alături de fete, cât și orice alte persoane necunoscute.
Contactat, conducătorul organizației germane din localitate va afirma că „la niciun
caz asemenea fapt nu a fost comis de tineretul german și că el nu va admite sub
niciun motiv comiterea de asemenea fapte față de biserică sau preot și că dacă ei vor
dovedi vreun asemenea caz comis de vreun tânăr german, îl vor exclude imediat din
organizație și va fi deferit justiției pentru a-și lua pedeapsa cuvenită de lege și că în
viitor acest tineret va fi supravegheat de aproape...“
Jandarmeria primește informația cum că sașii speră că vor fi evacuați românii
din Ardeal, așa cum sunt evacuați țiganii în Transnistria, pentru a rămâne pe loc doar
cei de origine germanică. O poziție identică cu a șvabilor bănățeni. Drept pentru care
li se cere jandarmilor, inclusiv celor din Cenad, să intensifice investigațiile pe teren și
orice șvab descoperit a se exprima astfel să fie trimis în judecată și internat în lagăr.
Jandarmii constată că și la Cenad, opt-zece șvabi și-ar fi asigurat averea mobilă
și imobilă la Casa de Asigurări Astra din Sibiu. Și tot ei concluzionează că „asemenea
asigurări nu pot avea alt substrat decât economic sau social-politic“.
Ordinul informativ nr. 462 din 20 ianuarie 1943 vorbește despre un ordin
primit de populația șvăbească, prin care nemților bănățeni li se cere ca averea să nu
mai fie împărțită între copii, „ci să fie dată la un singur copil, iar la ceilalți copii
să li se dea bani, în niciun caz case sau pământuri, aceasta pentru ca averea să nu
fie divizată între copii. Pentru aceasta li se trimit contracte scrise în limba germană
numite contracte de familie care se fac de părinți de averea ce o are și cărui copil
vor lăsa această avere.“ Acest act a nemulțumit populația șvăbească, singurul care

50