Page 47 - Dusan Baiski - Cenad (studii monografice)

CENAD - Studii monografice (ediția a II-a)

conducătorul băieților între 10 și 14 ani; Aubermann Nikolaus – periculos intereselor
românești.
Printr-un ordin emis pe 2 iulie 1942, Legiunea de Jandarmi Timiș-Torontal le
cere secțiilor și posturilor din subordine să trimită până la 15 iulie liste cu situația
numerică pe categorii sociale în cadrul organizațiilor locale șvăbești, precizînd că:
„Vrem să dovedim că organizațiile șvăbești sunt ale celor săraci și că astfel ideile
radicale ce se ating de comunism sunt verificate prin calitatea celor ce frecventează
organizațiile.“ Cenadul va răspunde la această solicitare pe 11 iulie, arătând că din
totalul de 780 de membri ai organizației locale șvăbești 30 sunt bogați, 60 au avere
mijlocie, 35 sunt servitori, iar 655 sunt săraci, adăugând precizarea că: „Totodată
s-a mai constatat că aproape toți conducătorii ai acestei organizații sunt tot din acei
oameni săraci și care spun că și cei săraci trebuie ca să aibă și ei o avere ca și cei
bogați și că toți trebuie ca să fie egali în posedarea averilor, atât bogat cât și sărac.“
Același post de jandarmi va raporta că pe raza postului se vorbește cum că
populația șvăbească din Banatul iugoslav „ia tot de pe la sârbi și români și nu de
la unguri, întrucât șvabii și ungurii sunt protejați și nu le ia nimic, pe când sârbii și
românii sunt disperați că li se ia totul de prin casă și de prin curte de către armata
germană din Iugoslavia.“
Drept urmare a unui ordin ajuns la Cenad la data de 9 iulie 1942, prin care se
solicita situația numerică, pe naționalități, a celor care au fugit peste graniță (chemați
la concentrare, sub arme, premilitari ) ori au fost prinși, Postul de Jandarmi va întocmi
un tabel cu frontieriștii: 27 de unguri, 22 de germani, cinci sârbi, trei premilitari
de etnie maghiară dispăruți, 14 tineri recruți din contingentele 1942 și 1943 (patru
maghiari și 10 germani), 14 rezerviști prinși la frontieră (13 unguri și un român) și
trei premilitari prinși la frontieră (doi unguri și un român).
Fiindcă, influențați de militarii șvabi din armata germană, aflați în concediu
sau permisie, zilnic dispar câte patru, cinci, chiar șase tineri cu vârste între 18 și 20
de ani, în special băieți săraci, care se duc să se angajeze în armata germană, ogoarele
rămânând nelucrate din lipsă de brațe de muncă, Jandarmeria din Timișora le cere
omologilor din Cenad ca, în colaborare cu grănicerii, să ia toate măsurile pentru a fi
prinși cât mai mulți tineri înainte de a trece ilegal frontiera, „trecerile fiind un rău
pentru noi“. Ordinul maiorului I. Peșchir, comandantul Legiunii de Jandarmi Timiș-
Torontal se încheie astfel: „Aștept ca posturile de frontieră să pășească la o acțiune
temeinică în acest domeniu și să-mi dovedească că există.“
O nouă serie de ordine de informațiuni este emisă pe data de 11 iulie 1942,
solicitându-se verificarea informațiilor: pentru a scăpa de concentrare, șvabii se
angajează la C.F.R.; șvabii răniți sunt scoși din spitalele românești, fiindcă sunt prost
tratați; învățătorii șvabi ar fi transformat școlile în crescătorii de viermi de mătase,
pentru întreținerea cărora folosesc copiii; preoții nu ar mai preda religia în noul an
școlar, drept pentru care bătrânii șvabi nu ar mai vrea să știe de organizațiile hitleriste,
nu mai salută cu „Heil Hitler“ și nu mai plătesc cotizațiile; organizațiile șvăbești îi
obligă să le fie plătite taxele, drept pentru care aceștia nu-și mai onorează obligațiile
față de stat. Jandarmii din Cenad vor confirma că în școala primară din localitate
două clase erau pline cu viermi de mătase, produsul final urmând a se trimite Casei

45