Page 43 - Dusan Baiski - Cenad (studii monografice)
P. 43
CENAD - Studii monografice (ediția a II-a)
pot lucra. Nu se confirmă nici că șvabii cenăzeni ar primi la intervale regulate arme
de foc, altele decât cele „Geco“, pentru exerciții. Nu s-a observat nici vreo activitate
intensă, lumea fiind ocupată cu munca pământului, timpul fiind foarte prielnic. De
asemenea, nu s-au semnalat cazuri de sabotare din partea șvabilor a medicilor români
și nici treceri clandestine de frontieră de către tineri șvabi, cu scopul de a pleca în
Germania pentru a munci ori a se înrola în armata germană. Totuși, la Cenad se
discută despre discursul lui Hitler, care a cerut puteri depline de la Reichstag, puteri
pe care nu le-a avut până atunci. Cenăzenii șvabi nu sunt îngrijorați de faptul că se
înmulțește numărul morților din familiile lor.
Pe 15 mai, Postul de Jandarmi raportează către Sânnicolau Mare că la
întrunirile „Front und Heimat“-ului nu ia parte niciun șvab mai în vârstă, ci doar
copii și tineri cu vârste între 10 și 18 ani, care numai despre muncă nu discută, ci
cântă, fac gimnastică, sărituri, marșuri etc.
În raport cu autoritățile locale românești, jandarmii vor raporta că „...și pe
raza acestui post, autoritatea administrativă este privită ca desconsiderată de către
șvabi, iar în comuna Cenadul Vechi ei lucrează mai mult după ordinele ce le primesc
de la Grupul Etnic German din Timișoara“. De asemenea, germanii din localitate
primesc talpă de la G.E.G., însă nu se poate afla de la cine, problema fiind ținută în
cel mai mare secret „pentru că le este în joc existența vieții lor a acelora care ar
căuta ca să le divulge această chestiune.“ Cum șvabii cenăzeni nu se plâng de lipsă
de talpă sau încălțăminte, jandarmii deduc că asemenea articole parvin cu siguranță
prin organizația locală.
Jandarmii sunt informați că pe lângă ajutorul de concentrare pe care-l primesc
de la stat femeile sărace, ale căror soți sunt concentrați sau mobilizați, acestea mai
beneficiază de la organizația șvăbească locală de câte 600 de lei/lună dacă nu au
copii, iar dacă au copii, pentru fiecare copil primesc în plus de câte 600 de lei/lună.
Jandarmii suspectează însă că organizația locală a șvabilor ar derula acțiuni suspecte,
ilegale, contra intereselor statului, deoarece se „lucrează cu ușa închisă“. Despre
învățătorii germani din Cenad, jandarmii vor raporta că pe lângă plata de la stat,
aceștia mai primesc lunar, de la aceeași organizație, sume între 4.000 și 8.000 de lei.
Și, cu toate că sunt salariați ai statului român, la solicitarea organelor școlare de a
întocmi fișe cu activitatea depusă, de la G.E.G. li s-a dispus să nu se conformeze. În
plus, au primit ordin ca în timpul vacanței să meargă șase săptămâni și să presteze
diferite munci. Drept urmare, nu mai știu care le este adevărata conducere pe linie
școlară. Potrivit tabelului trimis la Secția de Jandarmi Sânnicolau Mare, în Cenad
funcționau la data de 21 iunie 1942 șapte cadre didactice, toate cu școala normală
absolvită: Richter Anton (57 de ani); Schmidt Irene (42 de ani); Swobodnic Nikolaus
(33 de ani); Hilger Elisabeth (38 de ani); Sechely Maria (56 de ani); Gräbeldinger
Iolanda (52 de ani); Ana Gheorghiade (35 de ani).
La Cenad ajung informații despre dezertări ale șvabilor din armata română,
ca urmare a propagandei organizațiiilor șvăbești, și despre trecerea lor ilegală peste
frontieră, în Iugoslavia, unde se înrolează în Regimentul „Prinz Eugen“. Se confirmă
că Huller Peter, primind ordin de concentrare la Regimentul 3 Transmisiuni Deva,
a fugit în Iugoslavia, de acolo a fost adus și internat în lagăr la Timișoara, de unde
41