Page 51 - Dusan Baiski - Cenad (studii monografice)

CENAD - Studii monografice (ediția a II-a)

Beșenova Nouă arată că la Cenad, în data de 14 noiembrie, jandarmii cenăzeni au
găsit adunați la școala germană 35 de tineri, 50 de bărbați și 10 femei, sub conducerea
șefului organizației locale, Volk Johann. Tinerilor li se citea dintr-o carte despre
mersul războiului din Polonia, Franța Grecia și Rusia. Iar bărbaților și femeilor li se
spunea despre ajutorul de iarnă, gospodărie, agricultură și evenimentele politice ale
zilei. Cum nu exista nicio autorizație pentru această adunare, Volk Johann a afirmat
că prin însuși statutul G.E.G. aceste autorizații nu trebuie solicitate de la autorități.
Jandarmii vor cere clarificări. De asemenea, vor trimite la Secție un tabel nominal cu
șefii organizațiilor germane și, separat, o listă cu șvabii considerați periculoși pentru
siguranța statului:
„Krauser Johann – fost propagandist și în prezent la organizația șvăbească
din Deva – urăște de moarte pe români și autoritatea românească, fiind împotriva
intereselor românești;
Kopp Anton – conducătorul onorific al organizației șvăbești din Cenad și de
Plasă – urăște de moarte românii și autoritățile românești;
Wolk Johann – conducătorul organizației șvăbești locale – urăște de moarte
românii și autoritățile românești, acționând contra intereselor acestora;
Jung Johann – conducătorul echipei de sacrificiu, înarmate, a organizației
șvăbești locale – urăște de moarte pe români, batjocorește autoritățile românești,
este împotriva acestora.“
În raportul său pe 1942 privind problema șvăbească din Cenad, șeful de post va
preciza, printre altele, că: „S-a observat că atât conducătorii, cât și tineretul german
șvăbesc sunt contra preoților și a bisericii, din care cauză mereu au fost și sunt în conflicte
cu preotul, iar din cauza prea marilor taxe școlare o mare parte din populație și-a dat
copiii la școală în alte localități și în special la Periam, și că tot din cauza taxelor prea
mari pe care trebuie să le plătească organizației germane, mulți dintre germani nu mai
vor să plătească aceste taxe, iar conducătorii germani îi amenință pe aceștia care nu vor
să plătească aceste taxe la organizație că vor fi cei dintâi când li se va cere cai pentru
rechiziție și că îi vor exclude din organizația grupului etnic german. [...] Am mai observat
că, pe față, șvabii se arată că sunt aliații românilor, însă în realitate și în dos, sunt cei mai
mari dușmani ai românilor și instituțiilor și autorităților românești pe care nu au ochi
ca să le vadă și că se observă o mai mare prietenie cu ungurii decât cu românii, din care
cauză au și voit a pune mâna pe autoritatea românească, însă văzând că nu le reușește,
acum au început a se mai încadra în regulile de conducere ale Statului Român...“.
La sfârșitul anului 1942, conducerea G.E.G. din Banat a cerut în scris interzicerea
petrecerilor dansante ale sârbilor din Cenad. Însă răspunsul maiorului Ion Peșchir,
comandantul Legiunii de Jandarmi Timiș-Torontal, din 2 aprilie 1943, nu va fi cel
așteptat: „… până în prezent ordinele ce avem nu interzic nici petrecerile şi nici muzica.
Lo cuitorii ţării credem că în cadrul aprobărilor autorităţilor şi legilor în vigoare, se pot
manifesta liberi“.
În „Concluziuni asupra activității problemei trecerilor frauduloase depe anul
1942“, șeful Postului de Jandarmi din Cenad va face observația că „...în cursul
acestui an fost foarte numeroase și căror treceri nici până în prezent nu li s-au putut
pune capăt de a nu se mai face asemenea treceri. În special ungurii care fac parte
49