Page 59 - Dusan Baiski - Cenad (studii monografice)
P. 59

CENAD - Studii monografice (ediția a II-a)


              Pe de altă parte, se spune că G.E.G. va lua măsuri împotriva acelora dintre șvabi
        care îi sunt contrari și care nu acceptă să mai plătească taxele către organizațiile locale.
        Același G.E.G. ar fi început să țină conferințe în
        satele  cu  populație  germană  din  județul  Timiș-
        Torontal, o asemenea manifestare având loc și la
        Cenad, la 2 februarie 1944, fiind susținută de către
        un reprezentant al G.E.G. Timișoara și un căpitan
        din armata germană pe nume Heinz Hacher, care
        le-au solicitat cenăzenilor să fie uniți și să lupte
        pentru Germania, căpitanul chiar spunând că se
        bucură că a luptat alături de soldați din România
        care sunt în armata germană, drept pentru care le
        cere șvabilor să nu se dea înapoi de la serviciile
        ce li se cer și să nu asculte vorbele persoanelor
        potrivnice Germaniei.
              Într-un raport datat 8 iunie 1944, se scrie
        că  la  Cenad  șvabii  nu  au  trecut  încă  la  vreun
        recensământ pentru recrutarea celor cu etatea de
        până la 45 de ani, dar se vorbește că respectiva
        acțiune  se  va  face  așa  cum  s-a  procedat  și  în
        Banatul iugoslav. Încă nu s-a primit de la G.E.G.
        nicio dispoziție în acest sens „și se crede că nici   Biserica romano-catolică,
        nu se va face, prin faptul că se cunoaște starea      afectată de război
        de spirit a populației și se știe precis că nu se va
        prezenta nimeni la recrutare.“ De asemenea, printre șvabi se vorbește că au mai
        fost o dată păcăliți de G.E.G. „Nu s-a observat că unii șvabi să-și caute refugii
        de a fi concentrați în armata română, pentru a nu fi luați în armata germană. [...]
        4/ Șvabii cărora le-au murit fiii plecați voluntar în armata germană îi plâng pe
        cei morți și blastămă pe cei care au început războiul și că poate nu mureau și era
        mai bine dacă nu-i trimitea în armata germană.“
              Nu mai puțin de șase ordine de informațiuni vin și la Cenad în prima decadă
        a lunii iunie 1944, prin care li se cere jandarmilor să verifice următoarele: șvabii
        au primit dispoziții din partea organizațiilor lor ca fiecare să ia acasă un copil
        de la oraș și să-l îngrijească; soldații români întorși de pe front îi vorbesc de rău
        pe ostașii germani alături de care au luptat și spun că românii și germanii nu se
        vor împăca niciodată; Germania caută să desființeze frontiera dintre România și
        Ungaria pentru ca Ardealul să intre sub administrație germană, pentru ca germanii
        să ducă hrană pentru ungurii înfometați; șvabii din mediul rural vorbesc cum că
        Andreas Schmidt, conducătorul G.E.G. din România, ar fi cerut Reich-ului să
        recunoască autonomia Banatului românesc, aceasta ca răsplată pentru sacrificiile
        șvabilor înrolați voluntar în armata germană; populația germană a început să-și
        vândă animalele, circulând zvonul că Banatul va fi ocupat de nemți și li se va
        rechiziționa totul; organizațiile șvăbești locale au primit ordinul de înarmare a
        membrilor lor, pentru a face față oricărui atac.

                                                                                57
   54   55   56   57   58   59   60   61   62   63   64