Page 54 - morisena12_18

MORISENA, anul III, nr. 4 (12)/2018

Dr. Constantin-Tufan Stan director al Fundaţiei „Vasiliu Bolnavu”), Petrescu-Sadea
(Lugoj) (director la Fabrica de ciocolată „Zamfirescu”), Remus
Caracaş (director la o şcoală comercială), Gheorghe
Bănățeni „pribegi” după Demeter (interpret la Ministerul de Externe), Valeriu
Teconţie (tipograf, traducător şi editor al lui Eminescu în
Procesul Memorandului limba germană), Ilarie Chendi, Zaharia Bârsan, gazetarul
Gheorghe Stoica, Petre Ciorogariu (institutor, profesor
de limba germană şi muzician originar din Vărădia, jud.
După Procesul Caraş-Severin) ş.a. George Coşbuc asista frecvent la
Memorandului, o sea- desfăşurarea repetiţiilor, acestea devenind un pretext
mă de intelectuali bănăţeni pentru întâlnirea oamenilor de litere bănăţeni şi ardeleni.
şi transilvăneni îşi găsiseră În 1899, de Lăsata Secului, corala lui Liviu Tempea a
refugiul la Bucureşti, capitala susţinut primul său concert, la sala „Opler”, beneficiind şi
Regatului Român, locul de sprijinul Ligii Culturale.
de unde răsărea soarele ro- După Marea Unire s-a petrecut un fenomen
mânilor de pretutindeni. inedit. O parte din intelectualii bănăţeni, după îndelungata
Pianistul, profesorul şi com- experienţă regăţeană, reveneau în ţinutul lor de baştină,
pozitorul Liviu Tempea dornici de a-şi aduce aportul în spaţiul cultural bănăţean,
(1870-1946) a fost una dintre în condiţiile noilor realităţi administrative, sociale şi
personalităţile culturale bă- politice. În această neobişnuită migraţie s-au implicat însă
năţene care s-a implicat şi oameni de cultură originari din vechiul regat, cum a
plenar în viaţa culturală bu- fost cazul lui Camil Petrescu. Marele dramaturg poposise
cureşteană. După un scurt la Lugoj în mai 1919, după o scurtă escală la Sibiu,
popas (în urma decesului unde îi înaintase lui Valeriu Branişte, ministrul Cultelor
fratelui său) la Cluj, unde a fondat un cor studenţesc, în şi Instrucţiunii Publice din cadrul Consiliului Dirigent,
toamna anului 1897 s-a îndreptat spre Viena, pentru a o cerere în care solicita un post de profesor de limba şi
obţine un atestat care să confirme audierea cursurilor literatura română la Timişoara. Receptiv la insistenţele
Facultăţii de Medicină, ceea ce i-ar fi permis accesul la prietenului său dr. Avram Imbroane (1880-1938), tânărul
examenele de doctorat. Anul următor (1898) s-a reîntors scriitor (profesor suplinitor la Liceul „Gheorghe Lazăr”
la Bucureşti, unde a continuat vechile preocupări artistice, din Capitală, proaspăt licenţiat în filosofie) era pregătit
atras însă şi de studiile medicale. Aici este posibil să fi să-şi aducă contribuţia la aşezarea în rosturile sale fireşti
avut contacte cu Constantin Rădulescu jr, strălucit medic a limbii române în marele burg cosmopolit, bulversat de
chirurg la Spitalul „Eforiei” (unchiul fostului său coleg şi atâtea confruntări militare şi politice, Lugojul reprezentând
prieten din copilărie Victor Vlad Delamarina), colaborator doar o etapă tranzitorie.
al lui Corneliu Diaconovich în elaborarea Enciclopediei Scurta experienţă lugojeană, trăită în calitate
Române. La București pulsa o intensă viaţă culturală, de redactor-şef la ziarul „Banatul”, „ziar de luptă al
întreţinută de o întreagă pleiadă de personalităţi culturale pribegilor bănăţeni”, i-a prilejuit cunoaşterea realităţilor
din Banat şi Ardeal: Aurel C. Popovici (profesor de limba politice, culturale şi sociale ale unui oraş constituit, de-a
germană şi engleză), Ioan Slavici (directorul Institutului lungul timpului, într-un adevărat epicentru al exprimării
„Oteteleşanu”), George Coşbuc (Casa Şcoalelor), Ion Bianu şi manifestării aspiraţiilor românilor bănăţeni. Animată
(Biblioteca Academiei), Şt. O. Iosif, Ilarie Chendi, Zaharia de resorturile declanşate de entuziasmul Marii Uniri,
Bârsan ş.a. Liviu Tempea a continuat preocupările din redacţia şi administraţia noului ziar lugojean îşi propusese
Dumbrăveni (ipotetic loc al naşterii lui Mihai Eminescu, promovarea dezideratelor Ligii Bănăţene – asociaţie
pe baza unei mărturii evocate de Tempea în memoriile sale, întemeiată în 16 mai 1919 de bănăţenii aflaţi la Sibiu –,
unde, la rugămintea prinţului Leon Ghica, înfiinţase unul privind culturalizarea Banatului.
din primele coruri mixte ţărăneşti bucovinene), fondând o În anul 1926, bănăţenii stabiliţi în Capitală se
corală bărbătească (unica la acea dată în Bucureşti), în care constituiseră în Asociaţia Culturală din Banat, organism
cooptase, în exclusivitate, intelectuali bănăţeni şi ardeleni, care îşi desfăşura activitatea pe baza unui statut publicat în
aşa-numiţii „pribegi ai idealului naţional”. acelaşi an. În şedinţa din 6 aprilie 1929, desfăşurată în sala
„Pribegii” se întâlneau de două ori pe săptămână Serviciului Cultural al Primăriei din Timişoara, s-a decis
la berăria „Wilhelm” (pe strada Edgar Quinet, vizavi de mutarea sediului central de la Bucureşti la Timişoara şi
Capşa, lângă farmacia „Brus”), unde repetau cu ajutorul reorganizarea Asociaţiei. Secţia Timiş-Torontal, condusă
unui armoniu închiriat. Printre corişti se aflau: Preda (viitor

Pag. 52