Page 28 - Morisena14_19
P. 28

MORISENA, anul IV, nr. 2 (14)/2019



                 Lect. univ. dr. Eusebiu Narai                din Crişana, condus de voievodul (ducele) Menumorut şi
                           (Timișoara)                        care se întindea din Maramureş până la Mureş; voievodatul
                                                              din  Banat,  dintre  Mureş,  Tisa  şi  Dunăre,  în  frunte
             Scurt istoric al provinciilor                    cu  voievodul  (ducele)  Glad;  voievodatul  din  Podişul
                                                              Transilvaniei, mai întins, în frunte cu voievodul (ducele)
                românești unite cu țara                       român (Blachus) Gelu, locuit de români şi slavi (Blachi et
                  în anul de grație 1918                      Sclavi) şi care cuprindea teritoriul de la Porţile Meseşului
                                                              până în apropierea Mureşului. Aceste voievodate amintite
              1. Transilvania                                 de  izvoarele  scrise  trebuiesc  întregite  cu  voievodatul
                                                              Albei, cu centrul la Alba Iulia, tot atât de întins ca şi cel
                                                              din Podişul Transilvaniei.
              Victor  Papilian  afirma,  la  un  moment  dat:  ,,Dacă
        toate provinciile ne sunt deopotrivă de iubite, există, totuşi,   Transilvania, în a doua jumătate a secolului al XIII-
        una care, datorită împrejurărilor istorice, a dominat întreaga   lea şi în primul pătrar al veacului al XIV-lea, doar formal
        viaţă naţională prin afinitatea dintre spiritul ei şi totalitatea   mai făcea parte din regatul Ungariei (fusese cucerită, pas
                                                              cu pas, pe parcursul a trei secole); în realitate, era o ţară
        românismului.  Această  provincie  este  Ardealul.  Orice
        ardelean  trăieşte  istoric.  Clipa  trăită  aici  este  un  rezumat   (regnum)  deosebită,  voievodatul  rămânând  o  instituţie
        sufletesc al întregii noastre vieţi istorice”.        specifică numai Transilvaniei în întreg regatul maghiar din
              Transilvania (Trans-silva, Ţara de dincolo de păduri,   Evul Mediu.
                                                                   Încoronarea  acestei  situaţii  autonome  e  instituirea
        pentru cei din afara ei) are o întindere de vreo 102.000 kmp,   unei  adunări  generale  a  nobililor  din  Transilvania,
        ceva mai puţin de jumătate din suprafaţa întregii ţări. Ea se
        înfăţişează observatorului atent într-un peisaj natural extrem   convocată şi prezidată de voievod sau de împuternicitul
        de variat, complex şi pitoresc în acelaşi timp. Aşezată în   acestuia,  aşa  cum  regele  convoca  şi  prezida  dietele
        interiorul  arcului  carpatic,  Transilvania  este  ţara  tuturor   Ungariei. Această instituţie, adunarea generală, pomenită –
        formelor de relief, de la câmpia joasă, până la munţii relativ   pentru întâia oară – la 1288 şi la care participă, la început,
                                                              şi  reprezentanţii  românilor  (1291,  1355),  nu  va  putea
        înalţi.  Geografi  şi  geologi,  etnografi  şi  istorici,  literaţi  şi
        artişti,  localnici  şi  străini,  au  fost  şi  sunt  impresionaţi  de   fi  desfiinţată,  întrunindu-se  periodic,  ori  de  câte  ori  era
        peisajul maiestuos al ţării Transilvaniei. Lanţul Carpaţilor,   nevoie, accentuând situaţia autonomă a Transilvaniei faţă
        proteguitor ca un zid de apărare, înconjoară Transilvania pe   de regatul Ungariei în tot acest timp, până la despărţirea
        două laturi: cea meridională şi cea estică. Legătura dintre   totală, din anul 1541, când Transilvania a fost transformată
                                                              în principat autonom.
        aceste masive e realizată de Munţii Apuseni.
              Transilvania  a  fost  centrul  de  viaţă  şi  activitate  a   În  contextul  unor  evenimente  politice  cu  urmări
        populaţiilor ce locuiau în spaţiul carpato-danubiano-pontic.   deosebite, între care şi dezmembrarea regatului ungar, ca
        Aici şi-au durat geto-dacii, ramura nord-dunăreană a marelui   urmare a înfrângerii Ungariei, de oştile otomane, la Mohács
        şi puternicului trunchi tracic, complexul de fortificaţii, încă   (1526), Transilvania se emancipează complet. Voievodatul
                                                              Transilvaniei  se  transformă  în  Principat  autonom  sub
        din timpul celei mai cuprinzătoare stăpâniri geto-dacice, din
        vremea lui Burebista, adică cu vreo 2.050 de ani în urmă.   suzeranitatea Porţii otomane (1541).
        Şi tot aici şi le-au păstrat, întărindu-le, dacii din vremea lui   Principatul  Transilvaniei  şi-a  putut  păstra,  tot
        Decebal. La care s-au adăugat, în acest timp, altele, din zona   timpul, autonomia internă, instituţiile proprii. Suzeranitatea
        subcarpatică ardeleană, munteană şi moldoveană.       otomană, materializată în plata tributului şi a altor obligaţii
                                                              faţă de Poartă, s-a resimţit asupra vieţii economice a ţării,
              Şi,  de  asemenea,  în  Transilvania  şi-au  statornicit
        romanii centrul Daciei, populată de daco-romani, la Ulpia   dar, datorită poziţiei sale geografice şi strategice, precum
        Traiana  Sarmizegetusa,  la  poalele  muntelui  străjuit  de   şi  datorită  tradiţiilor  de  luptă  antiotomane,  turcii  au  fost
        cetăţile  dacice. Aici,  în  apropierea  Haţegului,  era  centrul   siliţi  să  recunoască  Principatului  Transilvaniei  o  situaţie
        politic al celor trei Dacii şi aici, în Transilvania s-a săvârşit,   mai avantajoasă, mai multe libertăţi în interior, un regim
                                                              economic  şi  politic  mai  uşor  în  comparaţie  cu  alte  ţări
        în  mai  mare  măsură,  osmoza  daco-romană,  substratul  şi
        superstratul etno-lingvistic al poporului român.      vasale. Astfel,  Transilvania,  în  vremea  principatului,  şi-a
              Potrivit cronicilor latino-maghiare, în Transilvania   putut dezvolta şi organiza propriile instituţii autonome, s-a
        existau, în secolele VIII-IX, cel puţin patru mari formaţiuni   putut orienta – din punct de vedere economic şi politic –
        politice, mari voievodate (trei dintre ele numite, de izvoarele   şi mai mult spre celelalte două ţări româneşti, în condiţiile
                                                              impuse de cerinţele obiective ale epocii. Situaţia autonomă
        respective, în terminologia latină a vremii, ducate), care
        cuprindeau cea mai mare parte a Transilvaniei: voievodatul   a permis Transilvaniei să joace un rol important, de multe


        Pag. 26
   23   24   25   26   27   28   29   30   31   32   33