Page 26 - Morisena14_19

MORISENA, anul IV, nr. 2 (14)/2019

aflau într-o strânsă legătură administrativ-judiciară, recon- O primă atestare documentară a districtului pe care
firmată de regalitate printr-un privilegiu, la 1457, prin o menţionează autorul este aceea care se referă la
care se recunoşteau vechile lor libertăţi, ca răsplată pentru deplasarea în Almăj, în 1430, a lui Nicolae Redwitz
meritele cnejilor şi nobililor români în lupta antiotomană”. (Radawitz), comandantul Cavalerilor Teutoni, pentru
După Traian Simu, contextul istoric în care regele Ladislau ca, la faţa locului, să lămurească nişte abuzuri făcute
al V-lea Postumul a întărit, în 1457, privilegiile districtelor de câţiva cneji şi nobili de acolo. În anul 1452, la
Almăj, Bârzava, Caraşova, Comiat, Lugoj, Mehadia, Ilia adunarea comună a celor şapte districte bănăţene,
şi Sebeş, nu din vreo iubire personală, ci pentru interese ţinută la Caransebeş, reprezentantul districtului
dinastice”. Almăj a fost Ioan Selişte (Johannes de Sylisthea), ca
La 29 august 1457, apare decretul regelui Ladislau să depună jurământ pe lângă Mihai Ciorna în cauza
V pentru confirmarea privilegiilor celor opt districte posesiunii Drencova.
româneşti din Banat care este unicat în cazul istoriei Cetatea Drencova este prezentată de Simu doar în
medievale româneşti. Printr-o remarcabilă solidarizare a patru rânduri: În documente apare cu numele de Castrum
reprezentanţilor celor opt districte bănăţene privilegiate, Dranco. A aparţinut districtului Almăj. În veacul al XV-
adunarea nobililor, cnejilor şi a celorlalţi români din lea cetatea era proprietatea familiilor Ciorna şi Bizerea.
aceste districte, i-au ales pe nobilii Mihail Deş de Timişel La începutul veacului al XVI-lea se vorbeşte de Drinko
şi Ştefan, fiul lui Şişman de Buziaş pentru a se înfăţişa oppidum . Nicolae Săcară a aratat că prima atestare
11
înaintea regelui Ladislau cu rugămintea de a confirma, documentară a cetăţii Drencova este din anul 1430, într-
printr-o diplomă, vechile lor „libertăţi, prerogative şi un raport al magistrului Nicolae Radewitz, conducătorul
drepturi”. Potrivit diplomei regale emise ca răspuns la grupului de cavaleri teutoni, aduşi de Sigismund de
cererea acestora, districtele Caransebeş, Mehadia, Almăj, Luxemburg în Banatul de Severin, pentru a apăra linia
Lugoj, Caraşova, Ilidia, Comiat şi Bârzava rămân unite fortificată a Dunării. Din anul 1451 sunt două acte emise
şi dispun de următoarele drepturi: 1) regele nu poate de Iancu de Hunedoara, din care aflăm că încă din vremea
dărui străinilor pământ sau vite pe aceste teritorii decât regelui Albert (1438-1439) și cetatea Drencovei (castrum
cu acordul nobililor şi cnejilor români băştinaşi; 2) nici Dranko vocatum cisdanubium existens – lat. există
regele nu poate despărţi administrativ şi juridic aceste castrul cisdanubian numit Dranko), împreună cu toate
opt districte; 3) acestea aveau un pretor, iar atunci când posesiunile acesteia, au fost donate lui Mihai de Ciorna
funcţionarii districtuali aveau de încasat amenzi, ei (banul Severinului) şi fratelui său Blasius, precum şi lui
nu puteau lua împricinatului caii, vitele şi armele; 4) Nicolae Bizere, nobili români care-şi pierduseră actele
amenda putea fi încasată doar atunci când executorul se de posesie în timpul unei incursiuni turceşti. Cetatea
deplasa împreună cu pretorul românilor la faţa locului; 5) Drencova şi împrejurimile acesteia făceau parte din
nobilii şi cnejii români sunt scutiţi de dare; 6) nobilimea districtul românesc al Almăjului.
românească a districtelor este egală (la drepturi) cu Simu consideră că cetatea Almas ar fi existat în
restul nobilimii din regat. Sunt recunoscute vechile legi împrejurimile Bozoviciului. Într-un document din anul 1437
şi obiceiuri cutumiare româneşti. Toate aceste privilegii este numită cetate regală. Într-un alt document, din 1484, se
se datorează efortului militar extraordinar pe care obştea menţionează că această cetate este în posesiunea familiei
districtelor l-a făcut şi-l făcea pentru apărarea Banatului Gârlişte. Şi ulterior, istoricii au găsit doar puţine date despre
în faţa oricărui duşman, dar mai ales a turcilor otomani. această cetate. D. Ţeicu arată că actul din 1307 consemna
În fond, acest decret nu face altceva decât să confirme existenţa unei posesio Halmas, confirmată din nou în anul
mai vechile privilegii acordate de regii Ungariei unuia 1370, când au fost pomeniţi iobagii regali în villa Almas.
sau altuia dintre aceste districte. În continuare vă prezentăm câteva date preluate
Referiri la Almăj am găsit două studii critice asupra de Mircea Rusnac din cartea prof. Liviu Smeu, material
unor materiale istorice referitoare la Banat. Astfel, din intitulat „Din trecutul Văii Almăjului”.
articolul despre IULIU VUIA , am extras următoarele: „În anul 1430, regele Sigismund menţiona în Almăj
10
„Despre districtul Almăj, Vuia are puţine date cnezate şi aşezări stabile care cuprindeau 504 (de) ţărani
istorice, dar la secvenţa respectivă din lucrare face cele liberi, 32 de grăniceri şi 26 de curieri.”.
mai multe trimiteri bibliografice (la Pesty Frigyes, la Din Dicţionarul istoric al aşezărilor din Banat aflăm:
Archeologiei közlöny, II, la Turchanyi şi la Timişana). „ALMAȘ (HALMAS) villa: 1307, 1308, 1359,

10 Iuliu Vuia - n. 11 martie 1865, Felnac, judeţul Arad – 11 Oppidum era termenul oficial pentru a denumi “orașe-
d. 1933, Caransebeş, profesor şi publicist bănăţean, participant târguri”, care aveau un statut inferior orașelor regale libere, dar
la Marea Unire şi membru al Marelui Sfat Naţional de la Sibiu. superior satelor

Pag. 24