Page 31 - Morisena14_19

Revistă de cultură istorică

altul, ţarul Alexandru I a numit, în anul 1812, în fruntea noii iubitoare de artă şi literatură”. Nu întâmplător, în clopotniţa
provincii un boier român, refugiat – de mai multă vreme mănăstirii de la Voroneţ s-a descoperit cel mai vechi izvor al
– în Rusia, pe Scarlat Sturdza, care îndeplinea funcţia de limbii româneşti, celebrul Codice Voroneţian.
guvernator al Basarabiei. O formulă destul de largă de Până la 1775, istoria Bucovinei se confundă cu istoria
autonomie a provinciei s-a menţinut până la moartea lui Moldovei medievale şi n-are sens să fie tratată separat. Din
Alexandru I, în 1825. a doua jumătate a secolului al XIV-lea, teritoriul Bucovinei
Congresul de Pace de la Paris (1856), convocat de astăzi forma partea nordică a Moldovei, Suceava (după
în urma încheierii Războiului Crimeii, cu un rezultat Baia şi Siret), cetate de scaun a ţării, iar primii Muşatini,
complet nefavorabil Rusiei ţariste, a consacrat returnarea înmormântaţi în vechea biserică din Rădăuţi. Alexandru
a trei judeţe din sudul Basarabiei (Cahul, Bolgrad şi cel Bun (1400-1431), prin lunga sa domnie, a întărit
Ismail) către Principatul Moldovei, sub suzeranitatea definitiv ţara, i-a adus stabilitate şi noi ctitorii. A stăpânit de
,,Sublimei Porţi”. la Ceremuş, la limanul Nistrului şi de la Milcov la Hotin.
Articolul 45 din Tratatul de Pace de la Berlin, semnat Cronica lui Grigore Ureche şi Simeon Dascălul ne spune
la 13 iulie 1878, după finalizarea războiului ruso-româno- că Alexandru cel Bun a întemeiat mitropolia de la Suceava
turc (1877-1878), prevedea că ,,Principatul României (recunoscută oficial de către patriarhul ecumenic) şi una din
retrocedează M.S. împăratului Rusiei porţiunea teritoriului cele două episcopii aflată pe teritoriul Bucovinei, la Rădăuţi.
Basarabiei, despărţită de Rusia în urma Tratatului de la Paris Moldova Superioară sau Ţara de Sus era formată
din 1856”. Era un veritabil ,,troc” între Imperiul Otoman şi din 7 ţinuturi: Hotin, Dorohoi, Hârlău, Cernăuţi, Suceava,
Imperiul Ţarist, pentru faptul că România primise Dobrogea Neamţ şi Bacău.
şi Delta Dunării, teritorii cu o populaţie turco-tătară destul Habsburgii, concomitent cu părţi din Polonia, voiau
de semnificativă. să profite de conjunctură ca să ocupe şi teritorii româneşti.
Astfel, în ianuarie 1773, cancelarul austriac Kaunitz dădea
3. Bucovina instrucţiuni baronului F.M. Thugut, ambasador la Istanbul,
să se informeze asupra teritoriilor româneşti de dincolo de
Odinioară, Mihai Eminescu afirma următoarele: Orşova, precum şi ale Moldovei de Nord din vecinătatea
,,Mână doru-i tainic colo înspre tine,/Ochiul îmi sclipeşte, Pocuţiei. În septembrie 1774, Kaunitz îl informa pe Thugut
genele-mi sunt pline,/Inima mi-e grea; Astfel, totdeauna, că Viena s-a decis să ocupe nordul Moldovei – considerat
când gândesc la tine,/Sufletul mi-apasă nouri de suspine,/ punct strategic prin care se putea realiza legătura dintre
Bucovina mea”. teritoriile poloneze acaparate în 1772 şi Transilvania.
Moldova de Sus, cu ţinuturile Cernăuţiului şi Sucevei, Iniţial, Habsburgii înclinau să ocupe Oltenia –
era nucleul statului feudal Moldova, care, în 1359 îşi făcuse provincie deţinută de ei între 1718-1739, în sensul că
intrarea în rândul statelor independente din sud-estul aveau un precedent. Dar Iosif al II-lea (va domni, din
Europei. Iar prin vitejia lui Ştefan cel Mare – scrie Dimitrie 1780 – asociat, încă mai înainte la domnie, de către
Cantemir –, apele Nistru, Serafineţ, Colacin şi Ceremuş, mama sa, Maria Tereza) făcuse, incognito, o călătorie pe
unite între ele, formau hotarul de miazănoapte al Moldovei. valea Oltului şi raportase despre sărăcia provinciei. În
Situată la graniţa Poloniei, voievozii moldoveni, şi acelaşi timp, colonelul Carol Enzenberg evalua nordul
mai ales Ştefan cel Mare, au întărit elementul românesc cu Moldovei la circa 21 milioane de florini.
oameni de nădejde – boieri, mazili şi răzeşi. Dacă cetăţile La sfârşitul lui decembrie 1774, ambasadorul Thugut
Hotin, Soroca, Orhei, Tighina, Cetatea Albă, Chilia marcau îi raporta lui Kaunitz că Grigore al III-lea Ghica (1774-
graniţa de răsărit a românismului, lanţul satelor răzeşeşti 1777), domnitorul Moldovei, protestase vehement la
păzeau zona nordică: Vilancea, Carapciul, Voloca, Stăneşti, Poartă împotriva smulgerii Bucovinei din trupul Moldovei,
Costeşti, Cabeştii din împrejurul văii Ceremuşului – graniţa amintind că respectivul teritoriu nu a făcut niciodată parte
cu Polonia. Aici vor fi primele capitale ale ţării (Siret, din Pocuţia, iar ocuparea sa nu poate fi considerată un ,,act
Suceava) şi perlele de mănăstiri, venind, fiecare, din câte o amical” din partea Austriei.
domnie glorioasă sau cucernică. Cu toate acestea, prin corupţie, şantaj şi presiuni
De la mijlocul secolului al XIV-lea şi până la 1775, militare (concentrări de trupe în zona Belgradului), la 7 mai
când partea nordică a Moldovei răpită, prin şantaj şi vicleşug, 1775 se semna Convenţia austro-otomană, compusă din 4
de către Habsburgi (denumită, ulterior, Bucovina), va fi puncte, prin care nordul Moldovei (Bucovina), cu vechea
dominată de o puternică viaţă românească prin instituţii, legi, capitală, Suceava, şi mormântul Marelui Ştefan, de la Putna,
lăcaşuri de cult şi de cultură. Satele şi oraşele înfloritoare intra în componenţa Imperiului Habsburgic. Ignoranţa şi
adăposteau o populaţie gata oricând de luptă, ,,dar şi venalitatea funcţionarilor otomani însărcinaţi cu delimitarea

Pag. 29