Page 34 - Morisena14_19

MORISENA, anul IV, nr. 2 (14)/2019

de instituţii politice, administrative, juridice, culturale politico-statale. Societatea secretă din 1834, cu întinse
naţionale, condiţii primordiale ale afirmării naţiunii însăşi. ramificaţii în Banat, Transilvania, Ţara Românească şi
Congresul naţional de la Timişoara (1790), Moldova, îşi propunea să unească pe toţi românii într-o
definind un adevărat program de luptă naţională, se ,,singură patrie, într-o Republică română, organizată
pronunţă împotriva încorporării Banatului la Ungaria, după principii democratice”.
condamnă robotele grele instituite de feudali şi politica Planurile de acţiune comună îşi află trainic suport
,,partidei aristocratice”, bazată pe subjugarea popoarelor. în contactele nemijlocite dintre fruntaşii poporului român.
Deputaţii români pretind satisfacerea următoarelor Damaschin Bojincă şi, apoi, Eftimie Murgu se îndreaptă
revendicări: autonomia provinciei; tratament egal în faţa spre Academia Mihăileană din Iaşi, unde vor desfăşura
legilor; crearea unor instituţii menite să asigure respectarea o prestigioasă activitate culturală şi politică, contribuind
drepturilor naţionale; înfiinţarea de şcoli în toate comunele la maturizarea ideologică a generaţiei paşoptiste. Strânsa
cu populaţie greco-ortodoxă, unde să se predea în limba colaborare explică şi adeziunea lui Petru Cermena la
maternă a locuitorilor; Biserica şi Şcoala românească să planurile lui Ion Câmpineanu de unire şi independenţă.
fie scutite de contribuţii, ca celelalte instituţii publice; Călătoriile lui Nicolae Bălcescu în Banat, participarea
numirea de funcţionari români în administraţia comunelor lui Eftimie Murgu la mişcarea revoluţionară din anul
şi oraşelor etc. Fondul revendicărilor formulate la 1840, în Ţara Românească, atestă preocuparea majoră a
Timişoara îl vom găsi în Supplexul din 1791, rezultat firesc forţelor revoluţionare româneşti de a-şi apropia rândurile
al dezvoltării generale a conştiinţei unităţii naţionale. şi contopi strădaniile.
Amplitudinea acţiunilor desfăşurate pentru rezol- Anul revoluţionar 1848 găseşte societatea
varea dezideratelor social-naţionale îşi află reflectarea românească din Banat temeinic angrenată în lupta generală
în ecoul şi, mai ales, în implicarea directă a Banatului în a poporului român pentru îndeplinirea dezideratelor sale
evenimentele din Ţara Românească, în vremea revoluţiei esenţiale. Faptele sunt bine cunoscute din bogata literatură
conduse de Tudor Vladimirescu. Numeroşi refugiaţi s-au consacrată revoluţiei române. Programul adoptat pe
stabilit în comitatul Caraş-Severin, atât în timpul revoluţiei, Câmpia Libertăţii din Lugoj, în 15/27 iunie 1848, se înscrie
cât şi după aceea. Întreţin o atmosferă de emulaţie patriotică în problematica de ansamblu a revoluţiei române din 1848.
şi revoluţionară, alimentând, cu informaţii şi detalii despre Organizarea Banatului ca Ţară românească, sub numele
obiectivele urmărite de Tudor Vladimirescu, starea de de Căpitănat român, instituirea conducerii româneşti,
spirit, şi aşa încordată, a bănăţenilor. recunoaşterea limbii române ca limbă oficială; independenţa
După 1821, orientarea românilor bănăţeni Bisericii române faţă de ierarhia sârbească ş.a. vizau, în
spre Principate se accentuează şi datorită solidarităţii fond, împlinirea cerinţelor fundamentale ale poporului
manifestate în timpul revoluţiei. Acţiunile lor se integrează român: libertatea, egalitatea, frăţietatea, unitatea.
şi mai mult în problematica generală românească, depăşind În data de 25 februarie 1849, românii din Imperiul
categoric cadrul provincial şi obiectivele regionale şcolare Habsburgic înaintează împăratului un Memoriu care
sau confesionale. Ideea romanităţii şi continuităţii, apelul
constant la istorie, la principiile legităţii şi egalităţii revendica: unirea tuturor românilor din statul austriac
într-o singură naţiune autonomă, sub sceptrul Austriei;
străbat, şi acum, câmpul memoriilor revendicative,
dar sunt, mai mult ca înainte, şi adevărate chemări la administraţie naţională independentă, politică şi bisericească;
acţiune. Reprezintă fondul argumentaţiei, dar şi puternice introducerea limbii române în toate lucrările ce ating pe
imbolduri pentru dobândirea libertăţii şi unităţii naţionale. români; o adunare naţională anuală pentru discutarea
Deşi problematica şcolară şi autonomia bisericească intereselor şi problemelor naţionale; convocarea grabnică
ocupă, încă, un loc important, acţiunile românilor bănăţeni a unui Congres general al întregii naţiuni pentru alegerea
nuanţează, mai pregnant, aspectele de ordin social şi, unui conducător naţional etc. Răspunsul împăratului a
mai ales, politic, dau o interpretare modernă conţinutului fost acelaşi dintotdeauna: promisiuni formale, însă nimic
de revendicări, urmăresc instituţionalizarea societăţii spre folosul real al milioanelor de români din monarhie.
după principii naţionale şi asigurarea premiselor pentru Constituţia Imperiului din 4 martie 1849 nu include niciuna
realizarea unităţii naţionale. din legitimele cerinţe ale naţiunii române.
La nivelul societăţilor secrete, conspirative, se Conştienţi de marea primejdie care plana asupra
face saltul de la năzuinţa unităţii, exprimată în lucrări fiinţei naţionale, românii din Banat şi Transilvania îşi
literar-istorice sau legături culturale, la iniţiative şi acţiuni organizează mai temeinic acţiunile, pun bazele, în 1869,
politice concrete, importante, care grupează românii din partidelor naţionale, antrenează populaţia în susţinerea
toate provinciile şi înscriu, în prim-plan, obiectivul unirii programului şi activităţii acestora. Hotărârea Conferinţei
naţionale de la Timişoara din 26 ianuarie/6 februarie 1869

Pag. 32